Tot am mai scris, în ultimul timp, despre aviatori, despre eroii din aviație sau despre calitățile deosebite pe care le au cei care gustă din cer și își fac din el pâinea cea de toate zilele…
Astăzi sunt prins și cuprins de sentimentul neputinței pe care îl am în fața pierderii acestor Oameni. Două evenimente nefericite au făcut ca oameni de vârf ai aviației de la noi să se îndrepte, fără neputința întoarcerii, către lumea cerului lor. Încet, tot mai pleacă dintre cei care își fac, în tăcere, datoria și care fac din a-i servi pe alții scopul vieții lor.
La polul opus, cu surle și trâmbițe, în poze sau evenimente mondene, apar cei care știu foarte bine să culeagă laurii și să se cațere pe munca, dăruirea sau eforturile Oamenilor Mari.
Am avut o conversație lungă cu unul din Marii Oameni ai Aviației de la noi, care, la un moment dat, a reprezentat prima linie a profesioniștilor din domeniu. Fiind un pilot de top, un instructor de excepție (a pilotat chiar și aeronava prezidențială), a trecut prin două accidente aviatice din care a scăpat ca prin urechile acului. Însă, mai presus de toate, este un caracter cum se întâlnește rar în viață – și aici este motivul pentru care oameni ca el sunt, prin ceea ce fac, modele.
Din nefericire a ajuns acum, la o vărstă nu tocmai înaintată, să trăiască nepăsarea unui regim sau minciuna unui sistem care promovează non-valori, neprofesioniști, nulități sau caractere gregare. Nu credeam că acum, la capătul drumului, să am cea mai grea perioadă a mea, după ce mi-am dedicat viața meseriei și celorlalți. Nu am cuvinte să exprim dezamăgirea pe care o am…
L-am ascultat cu multă atenție și cu o amară neputință. Am înghițit în sec și m-am prăbușit în mine. Lovit de o boală grea, Omul despre care vorbesc este aruncat la marginea societății, fără nici o milă de un sistem care îi ajută și promovează pe cei bolnavi de mărire sau de arginți… Și văd, cum pe măsură ce trece timpul, pierdem Oameni – pe unii din prea mare dăruire, pe alții din prea multă nepăsare. Oare acesta să fie prețul pe care trebuie să îl dea aviația pentru ca noi, ceilalți, să ne putem bucura de zbor?