La 40 de ani, Franz Kafka (1883-1924), care nu a fost căsătorit niciodată și nu a avut copii, se plimba prin parcul din Berlin când a întâlnit o fată care plângea pentru că își pierduse păpușa preferată. Ea și Kafka au căutat păpușa fără succes.
Kafka i-a spus să se întâlnească cu el acolo a doua zi și se vor întoarce să o caute.
A doua zi, când încă nu găsiseră păpușa, Kafka i-a dat fetei o scrisoare „scrisă” de păpușă spunând „te rog nu plânge. Am făcut o călătorie să văd lumea. O să vă scriu despre aventurile mele. „
Astfel a început o poveste care a continuat până la sfârșitul vieții lui Kafka.
În timpul întâlnirilor, Kafka a citit scrisorile păpușii scrise cu atenție cu aventuri și conversații pe care fata le-a găsit adorabile.
În sfârșit, Kafka a adus înapoi păpușa (a cumpărat una) care se întorsese la Berlin.
„Nu seamănă deloc cu păpușa mea”, a spus fata.
Kafka i-a înmânat o altă scrisoare în care păpușa scria: „călătoriile mele m-au schimbat Fetița a îmbrățișat noua păpușă și i-a adus casa fericită.
Un an mai târziu Kafka a murit.
Mulți ani mai târziu, fata acum adultă a găsit o scrisoare în interiorul păpuşii. În mica scrisoare semnată de Kafka scria:
„Tot ce iubești probabil se va pierde, dar în final, iubirea se va întoarce într-un alt mod. „
MaramuresOnline.ro