Neliniștea a devenit, în ultima perioadă, starea de spirit a unei țări care nu mai știe încotro se îndreaptă. Criza politică se suprapune peste dificultățile economice, iar România înaintează printr-o ceață tot mai densă, fără o direcție limpede și fără certitudinea că cei aflați la conducere înțeleg gravitatea momentului.
Partidele proeuropene nu reușesc să ajungă la o înțelegere nici măcar atunci când stabilitatea țării ar trebui să fie mai importantă decât orice calcul electoral. Negocierile se împotmolesc în orgolii, declarațiile se transformă în arme, iar interesul public rămâne undeva la marginea unei confruntări politice lipsite de substanță. În acest vid de responsabilitate, partidele de centru-dreapta cresc în preferințele electoratului, urmând un trend deja vizibil la nivel european.
Nu știm ce urmează pentru această țară. Putem spune însă, cu tot mai puține rezerve, că nu se anunță vremuri bune. Previziunile politice și economice sunt sumbre, încrederea oamenilor se erodează, iar instabilitatea riscă să devină o stare permanentă. Ca de fiecare dată, cetățenii vor fi cei mai loviți. Ei vor suporta scumpirile, taxele, nesiguranța locurilor de muncă și efectele unor decizii luate departe de realitatea vieții cotidiene.
Clasa politică pare complet ruptă de societate. În timp ce oamenii își calculează fiecare cheltuială și privesc cu teamă spre lunile următoare, liderii politici consumă timp și energie în bătălii sterile. Disputele lor nu mai par să aibă legătură cu proiecte pentru România, cu dezvoltarea comunităților sau cu protejarea celor vulnerabili. Totul se reduce la funcții, influență și avantaje mărunte.
Din păcate, mulți dintre cei care ne reprezintă nu merită această responsabilitate. Sunt orgolioși, mărunți în gândire, lipsiți de pregătire și, mai ales, de empatie. Pentru prea mulți dintre ei, politica nu este o formă de serviciu public, ci o cale spre putere și privilegii. Important este ca partea lor din „ciolan” să fie cât mai mare. În rest, țara poate să aștepte, oamenii pot să sufere, iar viitorul poate fi amânat de la o negociere la alta.
România nu mai are nevoie de încă o înțelegere politică improvizată și nici de o nouă împărțire a funcțiilor. Are nevoie de o resetare profundă a clasei politice. Trebuie găsiți și susținuți oameni care gândesc pentru oameni, nu pentru propriul interes. Oameni pregătiți, responsabili și capabili să înțeleagă problemele reale ale societății.
Principialitatea trebuie ridicată la rang de artă într-o lume politică în care compromisul a ajuns prea des să însemne abandonarea oricărei convingeri. Fără caracter, competență și empatie, nicio reformă nu va putea reda încrederea cetățenilor. Iar fără încredere, România va continua să rătăcească între crize, condusă de oameni preocupați să câștige următoarea bătălie, dar incapabili să construiască următorul deceniu.
Dan Cristian COARDĂ
