Întrebări

3 minute de citit
- Publicitate -

De când ne știm ne întrebăm de lucruri, oameni, fapte

De mici copii ne minunăm din zori și până-n noapte

Cu vremea credem și sperăm că sens noi lumii știm să dăm

La tot ce e în jur, de la-ntuneric la azur

Cu gândul plin și drept și pur, de la culoare la contur

De cum se împletește-un șnur, de ce e diamantul dur

De ce luăm și de ce dăm, de cum primim când ne rugăm

Minuni din piatră cum creăm, de ce e bine să uităm

Cînd rostul lumii-l dărâmăm și mult la sfinți ne închinăm

În noapte, prin fapte, în șoapte.

De ce semne e nevoie pentru a fi transpuse-n gând? De ce omul care pierde e mereu cel bun și blând? Câte sunete formează chiar și cel mai simplu cânt? De ce suflu e nevoie pentru a se face vânt? Cine oare-adună praful și-l transformă în pământ? De ce lumea azi nu poate să mai aștepte la rând? Ce-i împiedică pe oameni să se țină de cuvânt? De ce lupta se încheie cu învingător și-nfrânt? Cine știe unde-i sursa sau imboldul pentru-avânt? Cum obținem ce-i al nostru, impunând sau doar cerând? Cine întărește pomul de la firul cel plăpând? Unde-i nodul care are un frumos deznodământ? Cine naște din lumină focul cel a-toate-arzând?

Cine a creat din piatră stilul gotic, arcul frânt? De ce drumul spre credință e întotdeauna strâmt? De ce prețul pentru lacrimi e mereu în necuvânt? Când vom înțelege viața: mâine, astăzi, în curând? Ce îi dă puteri depline unui ne-nsemnat descânt? Unde merge sufletul când trupul se ascunde în mormânt? Cum ne facem din vecie un etern așezământ? Cine știe să ne-arate unde este duhul sfânt? Care-i pragul ce măsoară de la sfânt la cel prea-sfânt?

Cine oare-mi poate spune cine sunt eu cel ce sunt? Sunt și pămînt, și gând plăpând, și cânt când frânt cuvânt în vânt cântând, strigând, mergând pe rând, ca un descânt în necuvânt cu-avânt arzând în duhul sfânt…

În noapte, prin fapte, în șoapte…

Mihai PĂTRAȘCU

- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut