În urmă cu peste trei decenii, la un curs ținut de domnul Oliv Mircea, am reținut o idee frumoasă despre cel ce ne dăruiește, pentru prima dată în mod sistematic, tainele cărților. Un învățător este, mai întâi de toate, un dezvățător, spunea admirabil domnul profesor, parafrazând un mare maestru drag sufletului său, dar și neamului românesc, Constantin Noica. Am dus cu mine ideea peste tot în lume, am încercat să o înțeleg, să o descifrez, să o dăruiesc, să o împărtășesc. Am cunoscut zeci de învățători, poate sute. Extrapolând, orice profesor poate fi un învățător. Cum orice om poate fi, la rândul lui, un învățător – și chiar trebuie să fie. În permanentul proces al educației, apele nu curg doar într-o singură direcție, ci după principiul fluxului și al refluxului, fac parte dintr-un dans în care învățăm unii de la alții zi de zi. Pentru că fiecare om este unic și de la fiecare om de pe planetă avem câte ceva de învățat.
Învățătorul este, în ipostaza lui majoritară, un atribut al feminității. De regulă avem doamne învățătoare, pentru că inițierea în cunoaștere, în tainele vieții se face sub semnul femininului. Femeia e cea care dă viață, prin urmare este cea îndreptățită să ne arate începuturile cunoașterii ei. Coborând mai mult în adâncul procesului educațional, este un loc comun ca educatoarele să fie, prin definiție, femei. Nu am cunoscut până acum educatori pentru copii preșcolari, chiar dacă ei, probabil, există. Învățătoarea este, prin însăși noțiunea ei, o învățată, dar și o învățătură. În limba română învățătura are mai multe conotații – înțelepciune, cultură, erudiție, lecție, morală, ba chiar învățătură de minte. Toată sfera conotațiilor învățătoarei se înscrie în registrul pozitiv, după cum toate proiecțiile noastre asupra învățătoarelor au numai conotații laudative. Cei care încă mai au parte de învățătoare în viață, pentru desăvârșirea frumuseții cunoașterii, au datoria morală să le caute și să le dăruiască o îmbrățișare, un sărut pe mâini, un zâmbet de floare, un buchet de cireșe sau o vorbă de lumină. O rugăciune de mulțumire.
Învățătorul este un căutător permanent de învățătură, de noutate. El nu doar că îi învață pe alții, ci învață pentru alții. Noi ne raportăm la învățător ca la cel care ne învață, ignorând faptul că termenul din limba română are aceleași atribute cu un cercetător, un căutător, un descoperitor, un inventator. Pentru că învățătorul caută și descoperă, inventează cum să ne dezvățăm de lucrurile nefolositoare și ne dă bagajul cu care noi călătorim în viață indiferent de conjuncturi, fără limite de greutate și în diferite condiții geografice. Dezvățarea de balastul faptelor nefolositoare și ordonarea potrivită a componentelor pentru ca zborul nostru să fie cât mai eficient sunt învățăturile învățătorului nostru.
De Ziua Copilului, să nu bucurăm doar copiii din jur, din noi, ci și copiii de odinioară, învățătorii sau dezvățătorii noștri! Cu o îmbrățișare, un sărut pe mâini, un zâmbet de floare, un buchet de cireșe sau o vorbă de lumină. Cu o rugăciune de mulțumire. Lor. Învățătorilor. Dezvățătorilor.
Mihai PĂTRAȘCU
