Milioane, probabil miliarde de locuitori ai planetei, de peste 2 secole, au auzit și s-au bucurat de poveștile lui Hans Christian Andersen. Cred că până și în lumea copilăriei de azi, plină de roboți, monștri, drone sau transformeri, poveștile lui Andresen sunt greu de egalat. Deopotrivă gustate și povestite, trăite sau simțite, fie că vorbim de Mica sirenă, Lebedele, Degețica, Soldățelul de plumb, Fetița cu chibriturile, Rățușca cea urâtă sau Crăiasa zăpezilor, pentru a nu nominaliza decât o mică parte din poveștile care ne-au marcat pe mulți, în toate acestea este o magie pe care o resimțim, prin timp, indiferent de vârstă. Odată ce amprenta magiei poveștilor lui Andersen ni s-a întipărit în suflet, ce am gustat din experiența personajelor lui, lumea noastră s-a schimbat. A devenit, cu siguranță, mai bună. Ne-a umplut de lumină și de trăire, de sensibilitate și frumos…
Puțini cunosc biografia scriitorului. Rămas orfan de tată de la vârsta de 11 ani, a fost obligat să muncească pentru a se întreține singur. Din acel moment, viața lui Andersen a fost una pe care nu o poate invidia nimeni. Ucenic înr-un atelier de țesătorie, apoi lucrând la o croitorie sau într-o fabrică de țigări, iar de la 14 ani angajat ca actor, Hans Christian a fost, datorită destinului lui, umilit de colegi, profesori sau cei pentru care el era, cu siguranță, altfel. Îndărătnic la școală (neavând timp să se pregătească sau să citească materiile studiate), având și o dislexie accentuată, tânărul și-a făcut din universul imaginar o lume unde se refugia pentru a putea supraviețui. În frânturi de gânduri și evenimente, viața lui a fost scrisă, cu plusuri și cu minusuri, în poveștile sale. De altfel, propria lui biografie a fost scrisă, după cum mărturisește, în povestea Rățușca cea urâtă.
Astăzi, o lume întreagă îi recunoaște meritele și contribuția. Acceptat cu greu în propria lui țară pe timpul vieții, doar în urma recunoașterii internaționale incontestabile publicul danez a început să îl aprecieze. În ziua de azi, Danemarca îl celebrează cu mult fast și cu o dăruire de excepție.
Sub semnul anului 2015, cînd basmul a fost ridicat la rang de trăire națională, Andersen dăinuie pentru milioane de copii din întreaga lume, aducînd bucurie și lumină în ochii acestora. O viață de suferință dăruită și convertită în bucuria din ochii și trăirile generațiilor viitoare – este lecția mântuirii prin frumos pe care ne-o dă scriitorul danez!
Să învățăm cu toții din această lecție, să ne-o însușim și să o dăm mai departe! – este gândul care ar putea acum, în plin război, să ne învăluie!