Există o specie aparte de oameni – cunoscători ai răului făcut cu mănuși, oferit in mod gratuit din prea mare ,,bunătatea” lor.
Ei nu ucid, nu fură, nu ard sate, nu otrăvesc fântâni. O fac mai subtil: zâmbesc când celălalt cade, dau replici pline de maliție, izolează, șicanează- fac mobbing în termeni legali.
Le simți parfumul: o aromă amestecată de ipocrizie cu fason demnă de mici scene prost jucate și triumf mărunt.
Oamenii aceștia își extrag serotonina din suferințele altora, așa cum alții o extrag dintr-o ceașcă de cafea perfectă.
Într-o lume civilizată, aceste spirite „fine” se numesc „strategi”. Într-o lume sinceră, le-am spune pe nume: mici demoni cu carnet de om.
Dar să nu ne grăbim.
Ei cred, în naivitatea lor sofisticată, că Dumnezeu e ocupat cu galaxiile și n-are timp să urmărească micile lor ticăloșii cotidiene.
Să fim serioși – ce ar putea conta o bârfă, o minciună strecurată cu grație, o bucurie discretă la eșecul altuia? Doar nu se prăbușește universul pentru atâta rafinament moral.
Adevărul e că Justiția Divină nu vine cu sirene și girofar. Ea are un simț al umorului… sclipitor. Îți dă exact ce i-ai dorit altuia, dar împachetat frumos, cu fundiță aurie și mesajul subtil: „Surpriză! E pentru tine.”
Nimic nu e mai poetic decât momentul în care omul care a aruncat cu noroi constată că s-a bronzat singur.
Căci universul are o eleganță geometrică – întotdeauna rotundă. Ce pleacă, se întoarce. Ce scuipi în sus, îți spală fața. Ce faci altuia, îți înflorește în propria ogradă.
Așa că da, dragii mei „artiști ai răului mic” azi încă anonimi, bucurați-vă de spectacol.
Râdeți de cei pe care i-ați mușcat pe la spate, savurați clipa, scrieți jurnalul victoriei voastre mărunte.
Căci în spatele scenei, Dumnezeu își pregătește replica. Și, sincer vorbind, are un talent actoricesc devastator.
Natalia FORNVALD