O vezi cu grămada de ziare în brațe, căutând din priviri trecătorii preocupați de umplerea sau golirea cărucioarelor de la Lidl în Baia Sprie. Parcă a prins rădăcini acolo: stă pironită, zâmbind timid cumpărătorilor. Are un fel de a privi ce imi amintește de perioada de maximă tristețe a prințesei Diana: când o privești, apleacă capul, roșește și ridică ușor ochii să te privească.
Din când în când ia din grămadă un ziar pe care îl întinde șovăielnic, de frica de a fi refuzată, dar lipsurile materiale o îndeamnă să insiste:
- Luați un ziar?
- Nu ( este de cele mai multe răspunsul aruncat în fugă peste umăr).
- Sunt și astăzi știri importante, să știți! Trebuie să vând… nu am vândut nimic astăzi.
Dacă cumva îl plătești și refuzi ziarul, insistă să-l iei:
- Luați-l vă rog, sunt grele, trebuie să scap de ele, eu nu am ce face cu ele.
- Nu citesc știri ( mai zice câte unul).
- E bun la aprins focul, mai spune în timp ce te trezești cu ziarul în brațe.
Da, argumentul e imbatabil. La asta cedează toți.
Am trecut și eu de multe ori pe lângă ea și am căzut în aceeași ispită de a-i refuza oferta. Apoi, când mai vedeam câte un bădăran care o ironiza sau pur și simplu o gonea, am început să mă întreb oare ce situație are.
Așa că, într-o seară mi-am făcut curaj să mă opresc, să stau puțin de vorbă cu ea și să-i aud povestea. Mi-a spus că mai are în întreținere un copil, că a primit-o mama ei să stea, că fetele îi sunt măritate, că a avut un bărbat care a băut mult….
Ulterior am aflat că i-a murit un băiat la ștrandul orașului…. da… de atunci mă uit la ea cu mare respect. Și știți de ce? Pentru că a primit botezul suferinței ca mamă și pentru că, pe lângă greutatea brațului de ziare cu care s-a obișnuit, poartă greutatea grijei zilei de azi ca mamă de când se știe.
Astfel de femei sunt eroinele mele. Și asta nu pentru că fac copii cu nemiluita, ci pentru că fac parte din categoria celor care nu refuză darul vieții, ci se supun voinței divine.
Au ales să le fie greu, dar să își îndeplinească misiunea de femeie pe pământ, în loc să cadă pradă tentațiilor moderne de a curma viața unui nenăscut prin avort.
Și astfel de eroine necunoscute, prin care se preamărește Dumnezeu sunt multe. Din păcate în media sunt diseminate tot mai mult acum femeile-silicon, femeile- botox, femeile -ambalaj sau spuneți-le cum vreți, dar nu femeile simple, care prin truda lor fac ca societatea aceasta să se perpetueze.
Respect femeie -mamă!
Doar tu știi că, cu fiecare prunc pe care l-ai născut, bunul Dumnezeu te-a copleșit cu revărsarea Sa de haruri: răbdare să îl crești, iubire să îl alinți, atenție să îl îngrijești, putere de muncă să poți să-l hrănești, credință să îl înveți să-și ridice spre Cer privirea când simte că-i e greu.
De azi înainte când întâlniți vânzătoarea de ziare vă rog să-i zâmbiți măcar. Poartă poveri pe care mulți bărbați nu ar putea să le susțină!