A ajuns înaintea tuturor la linia de start, dar adevărata sa încercare abia acum începe. După 11 zile pe bicicletă, aproximativ 1.000 de kilometri parcurși între Seini și Mamaia și aproape 7.000 de metri diferență pozitivă de nivel, Janos Kiss se pregătește să alerge timp de 24 de ore pe nisip. Nu pentru un trofeu și nici pentru gloria unei performanțe personale, ci pentru copiii cu autism.
Maramureșeanul va lua startul la Autism24h, evenimentul care transformă fiecare pas, fiecare durere și fiecare clipă în care corpul cere să se oprească într-un mesaj de solidaritate. Va fi a patra participare pentru sportivul din Seini, dar emoția nu s-a stins. Dimpotrivă, pare mai puternică odată cu fiecare revenire.
Janos Kiss a ajuns deja pe litoral, după aventura impresionantă începută la Seini. A traversat țara pe bicicletă, a înfruntat ploaia, vântul, oboseala și momentele în care psihicul a fost nevoit să ducă mai mult decât picioarele. La capătul celor 1.000 de kilometri nu și-a oferit însă răgazul obișnuit al unui om care tocmai a încheiat o asemenea cursă. Și-a îndreptat privirea spre următoarea provocare.
Cu umorul celui care știe cât de grea va fi lupta, dar refuză să se teamă de ea, sportivul a mărturisit că până la start mai are un singur lucru de făcut, să își convingă picioarele că este în continuare o idee bună să alerge 24 de ore pe nisip, după 1.000 de kilometri pedalați. A recunoscut însă imediat că picioarele abia așteaptă să fie lăsate „să-și facă de cap”. Tocmai în acel „cap”, spune Janos, se va purta probabil cea mai grea bătălie.
Într-o asemenea cursă vine un moment în care kilometrii nu se mai măsoară doar în distanță. Se măsoară în durere, în îndoială, în secunde care par ore și în fiecare gând care îți spune să te oprești. Atunci, dincolo de pregătirea fizică, rămâne puterea de a-ți aminti de ce ai pornit.
Janos cunoaște această luptă. Își amintește de una dintre edițiile anterioare, când înainta cu greu pe plajă alături de prietenul și coechipierul său, Debi. Vorbeau unul cu celălalt pentru a trece mai ușor peste oboseală, dar a doua zi niciunul nu și-a mai amintit despre ce discutaseră.
Durerile și epuizarea deveniseră atât de puternice, încât răspunsurile nu mai aveau legătură cu întrebările. Janos povestește acum acel moment cu zâmbetul pe buze, însă în spatele umorului se află imaginea sinceră a limitei umane. Este locul în care trupul se frânge, mintea rătăcește, dar inima continuă să știe drumul.
Pentru cei care privesc din exterior, Autism24h ar putea părea doar o alergare care durează o zi și o noapte. Pentru oamenii care au trăit-o, este însă o experiență greu de cuprins în cuvinte. După ore întregi de efort, când picioarele nu mai răspund și mintea repetă că este suficient, participanții găsesc undeva puterea de a face încă un pas.
Pe traseu se întâlnesc oameni care poate nu s-au văzut niciodată, dar se încurajează ca și cum s-ar cunoaște de o viață. Durerea se amestecă cu zâmbetele, lacrimile cu îmbrățișările, iar râsul izbucnește uneori fără un motiv limpede. Este acea formă rară de solidaritate care apare atunci când oamenii nu mai au nimic de demonstrat pentru ei înșiși și aleg să dăruiască tot ce le-a rămas unei cauze mai mari decât propria oboseală.
„Trebuie să fii aici. Trebuie să trăiești acele 24 de ore ca să înțelegi”, spune Janos Kiss.
În aceste cuvinte se află, poate, întreaga semnificație a gestului său. Cei 1.000 de kilometri parcurși pe bicicletă și cele 24 de ore care îl așteaptă pe nisip nu sunt simple cifre. Sunt o promisiune făcută copiilor cu autism și familiilor lor. Promisiunea că nu sunt singuri, că există oameni gata să transforme durerea fizică într-un strigăt de solidaritate și propriile limite într-o punte către ceilalți.
Până la start, Janos nu are însă răbdare să stea departe de traseu. A anunțat că va face deja o tură de alergare pe bucla evenimentului, pentru că, spune el zâmbind, nu se poate abține până la start.
Deocamdată se încălzește. În spatele zâmbetului se află însă un om care a traversat România pe bicicletă și care este pregătit să alerge o zi și o noapte pentru ca lupta copiilor cu autism să fie văzută, auzită și simțită.
Janos Kiss nu va alerga singur. Alături de el vor fi toate gândurile celor care cred în gestul său și, mai ales, copiii pentru care fiecare pas va conta.
Dan Cristian COARDĂ
