Plecarea la muncă în străinătate poate reprezenta pentru multe familii o soluție pentru un trai mai bun, însă pentru copii înseamnă o schimbare importantă în viața de zi cu zi. În aceste situații, legislația stabilește o serie de măsuri menite să le asigure copiilor siguranță, stabilitate și continuitate în perioada în care unul sau ambii părinți sunt plecați.
Potrivit datelor centralizate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș pentru primele șase luni ale anului 2026, 1.860 de copii aveau părinți plecați la muncă în străinătate. Datele au fost transmise de 59 dintre cele 76 de primării din județ.
Dintre copiii incluși în această centralizare, 185 aveau ambii părinți plecați în străinătate, iar 1.120 au rămas în îngrijirea unor rude până la gradul IV. În ceea ce privește repartizarea pe sexe, 1.019 copii sunt băieți, iar 841 sunt fete.
Reprezentanții DGASPC Maramureș atrag atenția că aceste cifre nu reprezintă o centralizare completă la nivelul județului, întrucât informațiile provin de la 59 dintre cele 76 de primării.
Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul și care urmează să plece la muncă în străinătate are obligația de a notifica serviciul public de asistență socială de la domiciliu cu cel puțin 40 de zile înainte de plecare.
Notificarea trebuie să cuprindă și persoana care urmează să se ocupe de întreținerea copilului pe perioada absenței părintelui. În cazul în care părintele este deja plecat în străinătate, notificarea trebuie transmisă de îndată.
Aceleași prevederi se aplică atunci când ambii părinți urmează să plece la muncă într-un alt stat. Obligațiile sunt prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Persoana desemnată pentru îngrijirea copilului trebuie să aibă cel puțin 18 ani și să facă parte din familia extinsă ori să fie rudă, afin sau prieten al familiei ori al familiei extinse.
De asemenea, este important ca între copil și persoana desemnată să existe o relație de atașament sau ca aceasta să fi făcut parte din viața de familie a copilului. Persoana trebuie să îndeplinească totodată condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil.
Alegerea adultului care rămâne cu copilul nu reprezintă doar o formalitate. Acesta trebuie să îi poată asigura copilului continuitate în ceea ce privește școala, sănătatea, rutina zilnică, relațiile familiale și sprijinul emoțional.
Persoana în întreținerea căreia va rămâne copilul este confirmată de instanța de tutelă. La solicitarea părintelui sau, după caz, din oficiu, instanța poate dispune delegarea temporară a autorității părintești cu privire la persoana copilului, pentru o perioadă de cel mult un an.
În cazul în care părinții nu revin în țară, delegarea poate fi prelungită succesiv, pentru perioade de cel mult un an, pe durata absenței acestora.
Persoana căreia îi este delegată autoritatea părintească trebuie să își exprime personal, în fața instanței, acordul. La cerere se atașează documentele necesare, precum și raportul de anchetă psihosocială întocmit de serviciul public de asistență socială de la domiciliul persoanei desemnate.
Serviciile publice de asistență socială asigură persoanelor desemnate consiliere și informare privind responsabilitatea pentru creșterea și dezvoltarea copilului, pentru o perioadă de șase luni.
După delegarea drepturilor părintești, persoana în grija căreia se află copilul trebuie să urmeze obligatoriu un program de consiliere destinat prevenirii situațiilor de conflict, neadaptare sau neglijență în relația cu acesta.
Dincolo de procedurile administrative, este important ca despărțirea să fie pregătită și din punct de vedere emoțional. Copilul trebuie să înțeleagă situația și să știe că relația cu părintele continuă, chiar dacă acesta se află la distanță.
Părinții sunt sfătuiți să discute deschis cu cei mici despre plecare, să țină cont de vârsta și nivelul lor de înțelegere și să păstreze legătura constant, inclusiv prin apeluri telefonice sau video.
De asemenea, este important ca părinții să fie atenți la eventualele schimbări de comportament, emoții sau rezultate școlare și să colaboreze permanent cu persoana care se ocupă de copil.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a creat pe site-ul instituției o secțiune dedicată protecției copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, unde sunt disponibile informații despre obligațiile părinților și măsurile de protecție aplicabile.
Părinții care urmează să plece la muncă în străinătate sunt sfătuiți să se adreseze din timp serviciului public de asistență socială din cadrul primăriei de domiciliu și să se informeze cu privire la pașii care trebuie urmați.
Pentru copil, plecarea părintelui nu trebuie să însemne pierderea sentimentului de siguranță. Grija, stabilitatea și sprijinul emoțional trebuie să continue și atunci când părinții sunt departe.
MaramuresOnline.ro
