Din punct de vedere material putem spune că trăim cele mai bune vremuri. Avem acces la o infinitate de lucruri care ne simplifică viața, care ne iau povara de pe umeri și ne scutesc de un efort fizic și mental. Toate acestea se datorează unei explozii de inteligență artificială care, accesată printr-o simplă comandă, poate face minuni în locul nostru.
Accesând tot acest confort, omul, rămâne, ca în bancul zilelor noastre “singurul prost în viața lui inteligentă”. Și de aici se naște o oarecare frustrare. Nu susțin că este un lucru rău să avem acces la tehnologie, dar observ lenea care se instaurează, neîndemânarea fizică, amorțeala mentală și emoțională. În timp de lumea exterioară devine tot mai mare, mai captivantă și mai amenințătoare, lumea interioară devine tot mai mică, mai tumultoasă și mai speriată. Pare de necrezut, dar cu cât lumea de afară e mai ofertantă, cu atât sunt mai mulți oameni dezechilibrați, anxioși și deprimați.
Mă uit la un copil de 9 ani care nu știe să își lege șireturile, dar nici nu vrea să învețe. Are alternative – sunt papuci cu scai sau fără șireturi; la altul care nu știe să dea cu mătura, dar nici nu vrea – poate face aspiratorul. Sunt foarte inteligenți, dar nu își știu folosi mâinile. Și asta e grav deoarece confortul excesiv conduce la situația în care organismul nu mai muncește pentru a-și crea starea de bine, iar atunci se instalează depresia şi apar bolile fizice, lucru dovedit de mai multe studii ştiințifice.
Arunc o geană la nivel macro și observ că lumea întreagă e un butoi cu pulbere, iar la nivel micro, noi toți suntem fitile gata să se aprindă din orice. Poate pare exagerat ce zic, dar mă întreb ce legături putem face între oameni și națiuni, când “nu știm să ne legăm șireturile”. Bineînțeles că este exagerată comparația, dar uneori am impresia că suntem mici copii în fața marilor provocări ale vieții.
Este un dezechilibru major între lumea exterioară și cea interioară care nu a putut ține pasul cu evoluția. Sufletul se zvârcolește în umbra minții, cerându-și drepturile. Furia zace în stare latentă, în fiecare individ în parte, care nu poate accesa inteligența artificială pentru a-i rezolva problemele emoționale. Acest confort exterior ne-a îndepărtat de prieteni, de familie, de societate și de Dumnezeu. E un cost devastator care generează panică și incapabilitate de găsire a unor soluții în situații imprevizibile.
Zilele noastre cer, poate mai mult ca niciodată, o reîntregire a ființei, oameni stăpâni pe ei, oameni capabili să înfrunte frica și neputințele, oameni asumați, cu forță interioară, capabili să înțeleagă provocările vieții și să treacă prin ele, nu doar cu mintea ci și cu brațe pornite din inimă.