Cămeșa cu ciur tăiat este una dintre cele mai reprezentative piese ale portului tradițional maramureșean, remarcabilă prin tehnica decorativă de o finețe rară și prin valoarea sa simbolică în comunitățile rurale din nordul țării.
Realizată inițial din pânză de in, cânepă sau bumbac țesut în gospodărie, această cămeșă se distinge prin procedeul „ciurului tăiat”, o tehnică migăloasă ce presupune extragerea și consolidarea firelor din țesătură pentru a crea motive aerate, geometrice sau florale, cusute manual cu o precizie excepțională.
În plan etnografic, cămeșa cu ciur tăiat nu era un simplu obiect vestimentar, ci un indicator al statutului social, al îndemânării feminine și al zestrei.
Purtată la sărbători, ceremonii și evenimente comunitare, ea reflecta valorile estetice și spirituale ale satului maramureșean, unde albul dominant simboliza puritatea, iar structura ornamentică sugera echilibru și rânduială.
Specialiștii în patrimoniu textil consideră această piesă una dintre cele mai complexe forme de cusătură tradițională românească, datorită dificultății tehnice și duratei îndelungate de realizare.
Astăzi, cămeșa cu ciur tăiat este valorizată atât în colecții muzeale, cât și în reinterpretări contemporane, fiind un reper autentic al identității culturale și al continuității meșteșugului tradițional din Maramureș.
În imagine, port o cămeşă din colecţia mea personală, crem cu broderie crem, cu mici inserții de mărgele roşii în zona gâtului și a inimii.
Nu mult roşu, dar suficient cât să nu treacă neobservată oricine o poartă.
Cămășile cu ciur tăiat sunt de lăsat moștenire.
Prof. Natalia FORNVALD