A trecut un an de când, scriai în jurnalul tău versul eminescian ,,nu credeam să învăț a muri vreodată”. .
Apoi, în dimineața zilei de Sfânta Cruce, ai ales să urci, fără explicații, spre INFINIT la fratele tău, la Florica și la Todor, eliberându-te de tot ce te ținea captiv, spre lumea în care guvernează Iubirea absolută.
Se spune că Dumnezeu pe oamenii buni îi cheamă la El. Așa se face că ai plecat, deși aveai atât de multe proiecte de viitor, afaceri de derulat și vise de împlinit.
În județ, printre oamenii de rând, e încetățenită afirmația că ai fost cel mai bun prefect al Maramureșului.
Ne vom aminti de tine de câte ori vom trece Gutinul, podul peste Tisa sau vom privi proiecte îndrăznețe de reamenajare a șurilor din satul tău natal, Groși, pe care atât de mult l-ai iubit.
Episcopul greco-catolic Mihai Pavel, pe care l-ai repus în demnitate post mortem îți este în mod cert alături cu rugăciunile sale.
Ai plecat, Excelență…. lăsând un mare gol în sufletele celor care te-au cunoscut.
Nu ai avut un băiat și n-au rămas în urma ta nepoți care să-ți ducă numele mai departe cum ți-ai fi dorit, dar ai lăsat bucăți din sufletul tău în inimile celor pe care i-ai ajutat, de multe ori uitând chiar de tine pentru ei.
Ai lăsat în urmă o societate cu oameni politici între care nu-ți mai găseai locul și care te-au dezamăgit. Ai renunțat la amintiri de neuitat și timpuri trăite cu acea doză de nebunie minimă necesară ca să trăiești la maxim fiecare clipă din viață.
Ne-ai lăsat însă o moștenire pe care avem datoria să o păstrăm cu sfințenie nealterată: respectul pentru truda și zoala țăranilor, preocuparea pentru lucrul câmpului( să nu rămână poamele neculese dacă ni le-o dat Dumnezeu, țarina nearată și câmpul necosit), să păzim să nu se-mburde gardurile de la odorul părintesc, să nu ne vindem moștenirea, să ne cinstim părinții cât trăiesc și să le umplem mormintele de flori când ni s-or duce.
Ai plecat în acorduri de clanără, înveșmântat doar în drapelul țării pe care ai slujit-o cu devotament și n-ai luat nimic dincolo, decât poate plăcerea unui ultim zâmbet trist la conștientizarea faptului că drumul tău s-a oprit la borna cu numărul 70 și ai lăsat în urmă tot ce iubeai.
Vorba ta: ,,a fost mult, a fost puțin…atât a fost să fie. Când moare o floare doare, dar când moare un vis, te ucide”.
Vei rămâne în memoria colectivă omul pe care l-am căutat când nu mai aveam soluții, bărbatul care cu o privire putea să lumineze o încăpere sau să trezească frustrarea în alți purtători de pantaloni, un suflet care văzând felul în care i-am evocat amintirea, ar zâmbi și ar spune: , beciznici sunteți !”
Să-ți fie bine în Eternitate că pe pământ ți-o fost destul greu!
Iar pe dumneavoastră dragi cititori, vă lăsăm sa umblați printre citatele cu vorbe înțelepte pe care le scria în agenda personala și la care medita.
Mesaje înțelepte de dincolo de timp pentru voi, toți cei care azi veți înălța un gând de rugăciune pentru Anton Rohian, fost prefect al județului Maramureș.
MaramuresOnline.ro