O noțiune care, în subsidiar, conține o relație ancestrală dintre oameni și stele este cea de considerație. Dacă siderația este o pretinsă influență atribuită aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane, sau – în context medical – o scădere bruscă a semnelor vitale, considerația îi schimbă total – și parcă fără justificări logice – sensul. Pentru că aici prefixul con nu înseamnă a merge împreună cu, ci parcă a se îndepărta total de ceea ce exprimă siderația. Este o pozitivare fără drept de apel a oricărei unde negative pe care o poate aduce siderația în viața unei persoane. O altă definiție a siderației – respectiv un șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric – nu doar pare, ci este total opusă atunci când vorbim despre respect, stimă, considerent, motiv, rațiune, idee, părere, reflecție, toate acestea fiind din sfera ariei pozitive. A avea – sau a lua – în considerație înseamnă a ține seama de, a avea în vedere – și, implicit, a umple cu suflet o realitate. Plusul de ființă pe care îl face aprecierea, părerea implicată, respectul sau stima, într-un cuvânt considerația este esențial pentru ca lumea noastră să poată avansa. Să ne uităm unii la alții cu respect sau cu ochi buni, să ne dăm mâinile pentru scopuri comune, să credem împreună, să putem fi deopotrivă.
Diferența între cele două noțiuni, acel atât-de-banal prefix con– (a merge împreună cu) este atât de mare în cazul siderației, încât, prin simpla lui adăugare la scăderea bruscă a semnelor vitale, la pretinsa influență atribuită aștrilor asupra vieții sau sănătății noastre, ne încadrăm într-un registru total opus, pozitiv, motivant, energizant. Oricum astrele au o influență mare asupra lumii noastre, de la cele diurne și până la cele nocturne, de la fizic și până la psihic, însă, dacă prin ceea ce stă în fiecare din noi adăugăm, voit și fără de tăgadă, un mic accesoriu – cu gândul, cu lucrul, cu fapta, cu știința sau cu neștiința – deja putem face diferența dintre a rămâne în zona lui nu știm ce ni se întâmplă sau a intra în universul respectului pentru tot și toate.
Cerul este regisrul sideral, dominat de astre, după cum pământul este unul siderat, de multe ori bântuit de dezastre – iar un dezastru nu este altceva decât o desfacere dintre astre. Între sideral și siderat este o foarte mică diferență fonică, dar o uriașă barieră sonică. De foarte multe ori ține doar de noi să adăugăm un plus de ființă la ce percepem în jur, de la-ntuneric la azur, spre gândul bun și drept și pur.
Considerația este frumusețea prieteniei dintre doi oameni care se uită împreună spre cer – aici e marele mister ce face din clipa prezentă un scump și mare giuvaier!
Mihai PĂTRAȘCU
