Reabilitarea Sălii de spectacole Studio „Viorel Costin” din Sighetu Marmației pare să fi intrat definitiv în categoria proiectelor despre care s-a vorbit frumos, s-au realizat documentații, s-au cheltuit bani publici, iar apoi s-a așternut liniștea.
Inițiativa a fost finanțată, la vremea respectivă, din bugetul Centrului Cultural Municipal, instituție condusă atunci de profesorul Ioan Dorel Todea. Proiectul a fost realizat de arhitectul Vlad Câmpeanu, alături de o echipă din Cluj-Napoca, și cuprindea soluții pentru mansardarea clădirii și reorganizarea spațiilor interioare.
Au existat propuneri, planuri și perspective. A lipsit însă partea esențială, transformarea proiectului într-o investiție reală.
Documentația a costat bani deloc neglijabili, achitați din bugetul instituției culturale. Cu toate acestea, sighetenii nu au primit o sală modernizată, iar proiectul pare să fi fost abandonat undeva între promisiuni, sertare administrative și priorități mereu mai urgente.
Între timp, municipiul continuă să organizeze spectacole și evenimente cultural-artistice importante în spații care nu sunt întotdeauna adaptate unor asemenea manifestări. Improvizațiile tehnice și lipsa unei infrastructuri corespunzătoare afectează atât confortul publicului și al artiștilor, cât și calitatea generală a evenimentelor.
O comunitate care pretinde că respectă actul cultural nu ar trebui să se mulțumească la nesfârșit cu soluții de avarie. Sighetu Marmației are tradiție, artiști, public și evenimente relevante, însă continuă să ducă lipsa unei săli de spectacole la standarde decente.
În acest caz, problema nu este doar că un proiect nu a mai fost realizat. Problema este că s-au cheltuit bani pentru o documentație care nu a produs, până acum, nicio schimbare vizibilă pentru comunitate.
Nu este clar dacă proiectul mai poate fi reluat, dacă documentația mai este actuală, dacă administrația locală îl mai consideră o prioritate sau dacă întreaga investiție a fost pur și simplu uitată. Cert este că sala a rămas la fel, iar nevoia orașului este la fel de mare.
Poate că sighetenii nici nu mai așteaptă vești bune. Poate că ar fi suficient, pentru început, un răspuns clar despre banii cheltuiți, soarta proiectului și motivele pentru care o investiție necesară a rămas doar o imagine frumoasă pe hârtie.
Dan Cristian COARDĂ
