Doamnelor și domnilor,
dragi colegi, dragi prieteni,
Domnul Nicolae Mușuroia este un reputat profesor de matematică din România, aflat la sfârșitul carierei sale didactice în învățământul formal. Domnia sa este originar din Oltenia — și această trăsătură este semnificativă. O să explic de ce. Când eram în gimnaziu, ascultam adesea, cu o intensă curiozitate, dialogurile adulților. Într-o anumită împrejurare, tatăl meu — Dumnezeu să-l ierte! — a folosit la adresa unui coleg de muncă un apelativ straniu: „oltean cu 32 de măsele”. Nu înțelegeam cum un om cu o asemenea anomalie putea fi descris admirativ. Au trecut zeci de ani de atunci, și abia acum, cu această ocazie, expresia a căpătat sens.
În culegerile de expresii românești, „oltean cu 32 de măsele” definește o persoană voinică, descurcăreață, inteligentă — cineva care știe cum să se descurce în viață și nu se lasă păcălit. Iar pentru noi, cei din nordul Ardealului, care rareori avem ocazia să întâlnim olteni adevărați, întâlnirea cu unul fascinează întotdeauna. Expresia i se potrivește domnului profesor Mușuroia cu atât mai mult cu cât în ea apare și un număr — și un număr cu totul special: 32, adică dublul lui 16, care este pătratul lui 4, care este pătratul lui 2. Un număr care, am convingerea, îi va fi trezit imediat un zâmbet.
Doamnelor și domnilor,
dragi colegi, dragi prieteni,
Există profesori care trec printr-o școală asemenea unei ecuații rezolvate corect: elegant, eficient și discret. Și există profesori care devin axele de coordonate ale unei instituții. Repere. Sisteme de orientare. Puncte fixe într-o lume educațională care, uneori, pare desenată cu mâna stângă.
Domnul profesor Nicolae Mușuroia face parte din această a doua categorie.
Astăzi nu asistăm doar la pensionarea unui profesor de matematică. Astăzi închidem, simbolic, o paranteză uriașă din istoria colegiului nostru. Una dintre acele paranteze în interiorul cărora s-au format generații, caractere, destine — și, să spunem adevărul până la capăt, destule emoții înainte de teze, testări și invitații la tablă.
Domnul profesor Mușuroia este, pentru școala noastră, ceea ce în geometrie numim punct de sprijin. Iar Arhimede ar fi fost foarte mulțumit de această alegere.
Într-o epocă în care multe lucruri au devenit negociabile, domnia sa a rămas o demonstrație vie că exigența și omenia nu se exclud. Ba dimpotrivă — pot coexista. Și încă la nivel olimpic.
Generații întregi de elevi au învățat de la dânsul nu doar matematică, ci și o anumită etică a efortului. Performanța nu este un accident. Olimpiadele nu se câștigă cu optimism motivațional și citate de pe internet. Se câștigă cu muncă, cu disciplină și cu enorm de multe probleme rezolvate atunci când ceilalți dormeau sau credeau că „merge și așa”.
Iar dacă ar fi să definim cariera domnului profesor într-o formulă matematică, ar arăta probabil așa:
( Rigoare + Demnitate + Inteligență ) × Zeci de ani = Legendă
Și da, folosesc deliberat cuvântul legendă — pentru că există oameni care, după ce pleacă dintr-o instituție, lasă în urmă un gol administrativ. Domnul profesor Mușuroia lasă un gol… tectonic.
Undeva, niște integrale plâng discret.
Trebuie spus și ceva mai greu de spus, dar mai important: într-o vreme în care autoritatea profesorului a devenit uneori o specie protejată, domnul profesor Mușuroia a rămas respectat fără să ridice vocea inutil și admirat fără să caute vreodată popularitatea facilă. Ceea ce, sincer, este aproape o performanță supraomenească.
Mulți elevi s-au temut de dânsul înainte să-l cunoască. După care au descoperit ceva esențial: că exigența adevărată este, de fapt, o formă de respect. Profesorii mari nu cer puțin de la elevi — pentru că văd în ei mai mult decât văd elevii înșiși.
Ați fost pentru acest colegiu asemenea unei drepte perfecte într-o lume plină de linii frânte. Un om vertical — și folosesc termenul și geometric, și moral.
Dar, dincolo de profesorul admirabil, rămâne omul. Colegul. Prietenul. Omul acela rar care nu avea nevoie să vorbească mult pentru a impune respect — și care transforma seriozitatea într-o formă de eleganță.
Și pentru că orice discurs solemn are nevoie și de puțin adevăr comic, trebuie să recunoaștem: există foști elevi care nici acum nu sunt complet convinși că au înțeles tot ce le-ați predat. Dar sunt absolut convinși că i-ați făcut mai buni. Iar aceasta este, poate, definiția supremă a unui profesor.
Dragi colegi, există pensionări care înseamnă sfârșit. Dar există și pensionări care seamănă mai degrabă cu acele constante matematice fundamentale — π, e, φ: nu mai apar zilnic pe tablă, dar continuă să structureze totul în jur.
Domnule profesor Nicolae Mușuroia, vă mulțumim pentru rigoare, pentru exemplu, pentru demnitate și pentru toate generațiile pe care le-ați modelat cu mintea și cu caracterul dumneavoastră.
Uneori, școlile au profesori buni. Rareori au instituții întregi construite în jurul unui nume. 43 de ani profesor la Șincai. O viață pentru mii de vieți!
Vă dorim sănătate, liniște și bucuria de a privi în urmă fără niciun rest de împărțire.
Pentru că ecuația unei vieți profesionale ca a dumneavoastră se închide perfect.
Vivat, crescat, floreat!
prof. Gavril Ardusătan
Pentru cei care doresc să descopere în detaliu dimensiunea acestei cariere, activitatea didactică, științifică și editorială a profesorului Nicolae Mușuroia a fost sintetizată într-un document amplu, care cuprinde repere din activitatea sa metodică, articole publicate, probleme de olimpiadă, contribuții la publicații de specialitate și implicarea în proiecte dedicate excelenței matematice.
Documentul complet poate fi consultat aici: Prezentare prof. N. Mușuroia
