La Pribileşti, şi astăzi mai sunt rămăşiţele castelului Teleki. Naţionalizat de comunişti, acesta a fost sală de bal, sediu CAP, sală de cinema şi depozit de grâne.
Construit în secolul al XIX-lea, Castelul Teleki din Pribileşti este o clădire monument istoric importantă pentru patrimoniul cultural și pentru istoria județului Maramureș, cu o istorie bogată, fiind utilizat pentru prima dată ca reședință de vară a familiei nobiliare maghiare Teleki Géza, fost scriitor, om politic maghiar și ministru de interne.
În perioada 1879-1941, castelul a fost în administrarea contelui Teleki Pál, fiul lui Teleki Géza. Ulterior, în anul 1949, imobilul a fost naționalizat, iar în timpul regimului comunist clădirea a fost folosită în diverse scopuri, fiind chiar și sediu de CAP, sală de cinema, ori depozit de cereale.
Întrucât domeniul nu a fost revendicat de moştenitorii vechilor proprietari, în 2006 a trecut în proprietatea privată a comunei Satulung. În anul 2007, imobilul a fost cumpărat de un urmaş englez al familiei Teleki care a invocat probleme financiare, castelul rămânând în continuare în paragină.
În 2021, Consiliul Judeţean Maramureş a achiziţionat imobilul folosindu-se de dreptul de preemţiune, prin proiectele de reabilitare încercând să-l reintroducă în circuitul turistic şi al muzeelor din Maramureș.
Cum îl cheamă cucuvelele pe prim-ministrul Ungariei, Teleki Pál, înapoi acasă
Astăzi, ruinele stau mărturie a unei epoci în care Teleki Pál (prim-ministru al Ungariei) îşi petrecea verile la Pribileşti la castel. Sumedenie de personalităţi ale Ungariei au petrecut zile bune la castelul din Pribileşti. Codrul sau pădurea de arbori canadieni care împrejmuia castelul se termină „la barieră” – locul din care începea de fapt satul.
Pribileştenii îşi amintesc şi astăzi de umbra deasă care speria lumea. Nimeni nu mai văzuse o astfel de UMBRĂ dată de coroanele arborilor. La „castel” se ţineau balurile de vară. Salonul cu pian era punctul de atracţie al inviţatilor lui Teleki Pál. Şi, uite aşa, o lume apusă demult a rămas doar în poveştile unor bătrâni din Pribileşti, care spun ce le-au transmis părinţii şi bunicii lor. Teleki Pál era vânător şi avea în pivniţele de la castel un hipopotam şi un rinocer împăiaţi.
Grădinarul şi administratorul stăpâneau castelul trei anotimpuri – vara, acesta aparţinea grofului. În afară de salarii, cei doi primeau şi câte un porc de Sfântul Crăciun.
Groful avea herghelie de cai în Pribileşti şi crescătorie de porci.
Când devii proprietar al ruinelor castelului din Pribileşti, cumperi de fapt o bucată consistentă din istoria Ungariei. Pentru a demonstra afirmaţia aceasta, e bine să vedem cine au fost proprietarii castelului şi cum au determinat ei evoluţia unei Ungarii imperiale.
Castelul unor conţi unguri cu aplecare înspre cultură
Teleki Pál a fost conte de Szék. Născut la 1 noiembrie 1879, la Budapesta, acesta moare la 3 aprilie 1941, tot la Budapesta. Teleki Pál (groful de la Pribileşti) a fost geograf, membru al Academiei ungare de ştiinţă. Ca om politic, a ajuns prim-ministru al Ungariei în perioadele 1920-1921 şi 1939-1941.
Tatăl acestuia, Géza Teleki (1843-1913), a fost scriitor şi om politic maghiar, ajuns pentru o perioadă scurtă ministru de interne. Mama grofului de la Pribileşti a fost Irén Murati (1852-1941), fiica unui negustor grec.
Doar în aceste câteva elemente biografice întrezărim o istorie fabuloasă ce ţine – prozastic scriind – de romanele de succes ale secolului nouăsprezece.
Cele două guvernări conduse de grof
La 25 iulie 1920, guvernatorul Miklós Horthy îl desemnează pe contele Teleki Pál ca prim-ministru. La 14 aprilie, în anul 1921, Teleki Pál eşuează în negocieri cu Carol al IV-lea şi îşi dă demisia. Rămâne însă celebru pentru cele 12 legi anti-evreieşti pe care le-a iniţiat în primul mandat. E de menţionat acel „numerus Claurus” devenit catastrofal în timp. Mai punctăm că, în anul 1940, Teleki Pál se întâlneşte în Germania cu Adolf Hitler şi propune înspre acesta deportarea evreilor din Europa după încheierea războiului.
În a doua lui guvernare
Teleki apare în anul 1938 ca ministru al Culturii, fiind unul dintre reprezentanţii delegaţiei Ungariei la Dictatul de la Viena. Pe 12 decembrie 1940, la Belgrad, groful semnează tratatul de prietenie cu Iugoslavia. Dar la 2 aprilie 1941, Horthy permite ca trupele germane să treacă prin Ungaria spre Iugoslavia determinându-l pe Teleki Pál ca în numele codului onoarei nobililor maghiari să se sinucidă în ziua următoare de după gestul lui Horthy.
Cred că între biografia politică a lui Teleki Pál şi urmele de istorie rămase despre el şi castelul lui din Pribileşti distanţa este imensă. Dar castelul în sine este o piatră de hotar a istoriei politice a Europei ce trebuie apreciată ca atare, şi nu îngropată în uitare.
În loc de încheiere
Şi astăzi, sătenii din Pribileşti, când trec pe drumul ţării la lasărea nopţii, şi aud cucuvelele de la castel, îşi scuipă-n sân şi şoptesc: „Acuma îl cheamă alea pe Teleki Pál ca să-şi mai vadă castelul”.
Marian Ilea & Dan Cristian Coardă
