Câșlegile de iarnă sau Dulcele Crăciunului reprezintă perioada dintre sărbătorile de iarnă și începutul Postului Paștelui, perioadă a anului în care, pe vremuri, se făceau cele mai multe nunți şi şezători. Fetele și feciorii se întâlneau și se cunoșteau în șezătoare, care debuta la începutul Postului Crăciunului și continua în câșlegi, până aproape de primăvară. Aici, feciorii veneau seară de seară și își puneau fiecare ochii pe o fată. Dacă și fata îl plăcea, urma pețitul și apoi nunta.
În comunitatea rurală, încheierea unei căsătorii se impunea, în primul rând, ca o necesitate economică, mai degrabă ca una socială sau psihologică. Acestor motivații economice se adăugau cele de ordin religios, social și demografic.
Este, de asemenea, o perioadă fragilă atât pentru om cât și pentru natură, atât sănătatea oamenilor și a animalelor din gospodărie cât și natura, sunt vulnerabile și trebuie protejate. Întâlnim, astfel, o serie de practici de apărare și de purificare care vizau protejarea gospodăriei, prin afumarea cu plante magice și tămîie aprinsă a oboarelor animalelor, stropirea cu aghiasmă rămasă de la Bobotează. În această perioadă sunt mai multe sărbători populare/zile ținute împotriva lupilor și urșilor, având în centru imaginea unor animale mitologice.