O diferență de numai un kilometru pe oră poate conta atunci când un șofer este înregistrat de radar peste limita legală de viteză. Deși mulți conducători auto consideră că există o anumită toleranță pentru depășirile minore, legislația rutieră stabilește praguri clare de sancționare, iar marja de eroare a aparatelor radar nu se scade automat din viteza înregistrată.
Potrivit OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, depășirea vitezei maxime admise cu 10 până la 20 km/h atrage aplicarea unei amenzi contravenționale și a două puncte de penalizare.
Astfel, pe un sector de drum unde limita legală este de 50 km/h, un conducător auto surprins de radar circulând cu 60 km/h poate fi sancționat. În schimb, dacă aparatul înregistrează 59 km/h, depășirea este de 9 km/h, sub primul prag de sancționare prevăzut pentru nerespectarea regimului legal de viteză.
Această diferență nu înseamnă însă că șoferii beneficiază de o limită suplimentară de viteză. Obligația de a respecta viteza maximă admisă rămâne valabilă indiferent de pragul de la care se aplică sancțiunile.
O altă confuzie frecventă privește marja de eroare a aparatelor radar. Normele metrologice stabilesc anumite erori maxime tolerate pentru dispozitivele de măsurare a vitezei, însă acestea nu reprezintă o reducere acordată automat conducătorilor auto.
Prin Decizia nr. 3/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat că erorile maxime tolerate sunt relevante pentru verificarea și omologarea metrologică a aparatelor radar, nu pentru diminuarea automată a vitezei constatate în trafic.
Cu alte cuvinte, un șofer înregistrat cu 60 km/h într-o zonă limitată la 50 km/h nu poate solicita automat scăderea a 3 km/h din valoarea măsurată, doar prin invocarea marjei tehnice a radarului.
Reglementările arată cât de importantă este respectarea limitelor de viteză, inclusiv în localități, unde diferențele aparent nesemnificative pot avea consecințe atât din punct de vedere contravențional, cât și pentru siguranța participanților la trafic.
