Într-un dialog cu doamnna Sava Negrean Brudașcu, amplificat apoi cu domnul Dan Puric, am abordat problema singurărății valorii. Din ce în ce mai mult, din ce în ce mai trist, valorile sunt tot mai singure, chiar dacă sunt sigure. De multe ori trăiesc – atât în cer cât și pe pământ – singurătatea pilotului și o anihilez doar prin conștiința faptului că pasagerii trebuie să ajungă întotdeauna, în siguranță, la destinație. Sutele sau miile de ore în care un pilot este la manșă, într-o singurătate pe care nu i-o poate atenua decât foarte puțin copilotul sau turnul de control, sunt cărămizile care îi construiesc arhitectura zborului lin și sigur. Tezaurul pe care îl administrează și stăpânește – temporar – un pilot este un rezultat al valorilor adunate în milioane de ore de muncă, al zecilor de mii de oameni care și-au adus contribuția ca, în spatele unei mașinării, semenilor să le fie mai bine. Pilotul este cel care, în singurătatea zborului pe care îl face, își conectează conștiința la singurătatea miilor de ingineri, arhitecți, designeri, constructori sau muncitori care și-au adus o contribuție pentru ca, în spatele unor butoane, comenzile să fie sigure, eficiente, confortabile, cu o mare valoare adăugată. Singurătatea lui alungă însingurarea și înstrăinarea din viețile noastre, fenomene tot mai acute și tot mai persistente.
Probabil cǎ și singurătatea valorii cuprinde conștiința faptului cǎ oamenii trebuie să fie mereu însoțiți în călătoria lor la capătul nopții din viață! O valoare este, în sine, rezultanta a decenii – sau chiar a secole – de singurătăți și însingurări. De încercări și eșecuri, de curente sau influențe, de muncă asiduă și nopți nedormite. De renunțări și reluări, de abandonuri și reînceputuri. De căutări și găsiri, de înstrăinări și regăsiri. De investiri cu suflet – în oameni, lucruri, gesturi, fapte, zboruri sau doruri. O valoare nu este o cometă, ci o galaxie care, prin gesturile și implicarea noastră, trebuie ținută mereu vie. Să fie o torță, să fie o forță.
Este clar că o altă trăsătură a valorii este și responsabilitatea, tot mai rar întâlnită în nopțile vieților noastre. Valoarea are, în sine, o imensă doză de responsabilitate atât pentru cei din vremea cărora li se adresează, cât și pentru ceilalți care vor veni. Pentru că o valoare este o constantă a perenității. După cum responsabilitatea și responsabilizarea sunt atribute esențiale ale dăinuirii. Ele sunt rezultate ale plănuirii, dar și esențe ale tăinuirii.
Mircea Vulcănescu îndemna la un moment dat: ”Când apare o valoare, să n-o lăsam singură, să facem cor în jurul ei!” Să ne punem de acord cu ea, să o coroborăm cu alte gesturi ale noastre și să ne armonizăm inima și corpul la ea. Să o încorporăm în existența noastră, să ne acordăm la realitatea ei și să stăm în lumina zborului ei. Să plutim cu ea, să fim deopotrivă cu lumea ei. Să ne dea lumină, să ne dea idei. Și să ne încânte – sau să ne descânte – sufletele frânte întru bucuria și-ntru reveria florilor de tei!
Singurătatea – și responsabilitatea – pilotului, la fel ca și a unei valori, poate fi antidotul la însingurarea și înstrăinarea din lumea noastră.
Mihai PĂTRAȘCU
