Octombrie vine în lumea satului cu un alt ritm. Diminețile devin mai reci, bruma începe să se așeze peste grădini și livezi, iar gospodăriile intră treptat în rânduiala pregătirilor pentru iarnă.
La Muzeul Satului din Baia Mare, începutul lunii readuce în atenție una dintre vechile denumiri populare ale lui octombrie, Brumărel, nume legat tocmai de primele semne ale frigului și de schimbările care anunță apropierea sezonului rece.
În această perioadă, oamenii își strângeau ultimele roade rămase pe câmp, prin livezi și grădini, pregăteau gospodăriile pentru iarnă și urmăreau cu atenție semnele vremii. Era un timp al muncii, dar și al rânduielii, în care calendarul agrar se împletea firesc cu cel religios și cu tradițiile transmise din generație în generație.
Prima zi a lunii octombrie este dedicată, în calendarul creștin, Acoperământului Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în popor și sub denumirea de Procoave, termen provenit din slavonescul „pokrov”, cu sensul de acoperământ.
În tradiția populară, Procoavă era văzut drept cel care avea grijă de pământul lucrat de țărani, asigurându-i apa necesară până la venirea primăverii și acoperindu-l, la vreme, cu omăt.
Dincolo de semnificația religioasă, ziua era însoțită de o serie de credințe și obiceiuri legate de protecția gospodăriei, a animalelor și a familiei.
„Stropim marhăle cu apă sfințită să fie ferite de boli, că de-amu vine iarna”, spune una dintre vorbele păstrate din bătrâni.
O altă mărturie amintește de postul ținut în această zi, ca formă de protecție împotriva bolilor și necazurilor.
„De când eram fată, mama ne punea să postim astăzi, să nu se lege bolile și necazurile de noi.”
În comunitatea tradițională, sărbătoarea impunea și o anumită reținere de la muncile gospodărești.
„Îi sărbătoare mare, nu să spală, nu să coasă, nu-i bine de lucrat.”
Toate aceste credințe vorbesc despre o lume în care anotimpurile, munca, credința și ritmul vieții de familie nu erau elemente separate, ci părți ale aceleiași rânduieli.
Astăzi, astfel de obiceiuri și expresii păstrate în memoria comunității ne ajută să înțelegem mai bine felul în care oamenii de odinioară își organizau viața și își raportau existența la natură, la muncă și la sărbătoare.
La început de Brumărel, Muzeul Satului din Baia Mare readuce în atenție tocmai această lume a gesturilor simple, a credințelor vechi și a unui timp în care apropierea iernii era citită nu doar în temperatură, ci și în rânduiala casei și în glasul bătrânilor.
sursa: Facebook/ Muzeul Satului Baia Mare
