Există o clipă în care muntele își schimbă chipul. Poteca sigură dispare sub ceață, lumina se stinge mai repede decât fusese calculat, o gleznă cedează, telefonul rămâne fără semnal, iar aventura începută cu entuziasm se transformă într-o luptă cu timpul. Atunci, undeva la capătul unui apel, începe urcarea salvatorilor montani.
Ziua de 1 august este dedicată oficial Salvamont România, printr-o lege promulgată în noiembrie 2024. Alegerea datei nu este întâmplătoare. August este considerată de salvatorii montani cea mai dificilă lună a anului, cu un număr ridicat de accidente și intervenții complexe, motiv pentru care întreaga perioadă a fost consacrată de mult timp drept Luna responsabilității pe munte.
Este una dintre puținele sărbători profesionale care nu se pot separa de ideea de risc. Salvamontiștii nu lucrează într-un decor spectaculos, chiar dacă imaginile din timpul intervențiilor par uneori desprinse din filme. În spatele fiecărei fotografii cu corzi, elicoptere, tărgi și frontale aprinse în noapte există frig, oboseală, decizii luate în câteva secunde și responsabilitatea directă pentru viața unui om.
În Maramureș, această misiune capătă o dimensiune aparte. Județul nu are un singur munte și nici un singur tip de teren. De la abrupturile Munților Rodnei și întinderile Munților Maramureșului până la masivele Gutâi, Țibleș și zonele greu accesibile din nordul județului, fiecare intervenție poate însemna o altă hartă, o altă vreme și o altă strategie. Serviciul Public Județean Salvamont Maramureș funcționează din anul 2018, iar formațiile operative acționează în zonele Baia Mare, Borșa, Cavnic și Vișeu.
Pentru Salvamont Maramureș, salvarea nu se oprește la turistul accidentat pe traseu. Echipele intervin și în sprijinul oamenilor din sate și cătune izolate, în cazuri medicale în care ambulanțele nu pot pătrunde, dar și în operațiuni desfășurate în apropierea frontierei. În ultimii ani, una dintre cele mai grele componente ale activității a fost căutarea și recuperarea cetățenilor ucraineni care au traversat Munții Maramureșului în condiții extreme, prin zăpadă, ger, ceață și teren necunoscut. În aceste misiuni, salvatorii montani colaborează cu Poliția de Frontieră și cu structurile medicale, într-un spațiu în care granița dintre rezistență și epuizare poate deveni foarte subțire.
Cifrele arată numai o parte din această realitate. În august 2025, Salvamont Maramureș a gestionat 50 de acțiuni de căutare și salvare, în urma cărora au fost salvate 94 de persoane. În 28 de cazuri a fost nevoie de sprijinul echipajelor medicale, iar elicopterul SMURD a fost utilizat în șase intervenții. Comparativ cu august 2024, când fuseseră înregistrate nouă intervenții și 19 persoane salvate, creșterea a fost uriașă.
Dincolo de statistică rămân însă orele. Ore de mers prin întuneric, ore de căutare a unei urme, ore petrecute lângă un om rănit care trebuie stabilizat înainte de transport. Rămâne vocea salvatorului care încearcă să păstreze victima conștientă. Rămâne familia care așteaptă. Rămâne momentul în care targa ajunge la ambulanță și abia atunci echipa își permite să respire.
Raportul Salvamont România pentru anul 2025 arată amploarea fenomenului la nivel național. Cele 87 de formații au intervenit în 7.247 de acțiuni de salvare și acordare a primului ajutor, fiind salvate peste 8.000 de persoane. Pentru transportul către unități medicale, 2.563 de cazuri au fost predate ambulanțelor sau echipajelor SMURD, iar 162 de persoane au fost evacuate cu elicopterele SMURD.
Salvarea montană modernă nu mai înseamnă numai forță fizică, orientare și cunoașterea traseelor. Înseamnă drone, camere cu termoviziune, sisteme de analiză a imaginilor, echipamente medicale, vehicule speciale și coordonare în timp real. La nivel național, în 2025, echipele Salvamont din 18 județe operau peste 120 de drone aeriene și acvatice, iar imaginile captate puteau fi analizate prin sisteme tehnologice capabile să accelereze identificarea victimelor și transmiterea coordonatelor către salvatorii din teren.
Tehnologia poate scurta o căutare, dar nu poate înlocui omul care intră în viscol. Nu poate coborî în rapel, nu poate ține mâna celui rănit și nu poate decide singură că o misiune trebuie continuată atunci când corpul cere oprire. Echipamentul este esențial, însă centrul oricărei intervenții rămâne salvatorul.
Aici se află și una dintre marile vulnerabilități ale sistemului. Deși serviciile Salvamont beneficiază în multe zone de dotări performante, raportul național aferent anului 2025 estimează că resursa umană disponibilă reprezintă numai 18,75 la sută din necesarul operațional. Este o diferență dramatică între ceea ce societatea cere acestor oameni și numărul celor pregătiți să răspundă.
Ziua Salvamont nu ar trebui să fie, așadar, doar o succesiune de felicitări. Respectul real înseamnă investiție constantă în personal, pregătire, baze operative și echipamente. Înseamnă recunoașterea orelor suplimentare, susținerea voluntarilor și înțelegerea faptului că un serviciu de salvare nu poate fi construit numai în ziua în care apare accidentul.
Pentru public, 1 august ar trebui să fie și o zi a responsabilității. Salvamontiștii pot interveni, dar nu pot elimina toate consecințele imprudenței. O pereche de bocanci potriviți, consultarea prognozei, alegerea unui traseu adaptat pregătirii, existența unei surse de lumină, a apei și a unei baterii încărcate pot face diferența dintre o drumeție și o misiune de salvare.
Muntele nu pedepsește și nu iartă. El rămâne același. Omul este cel care trebuie să învețe să-i respecte distanțele, vremea și tăcerile.
În Maramureș, salvatorii montani continuă să urce spre cei care nu mai pot coborî singuri. Uneori sunt întâmpinați cu recunoștință. Alteori, omul salvat este prea slăbit pentru a spune ceva. Dar poate că adevărata măsură a acestei profesii se află tocmai acolo, în gestul făcut fără să aștepte aplauze, la ore la care ceilalți dorm, pe versanți pe care ceilalți încearcă să-i părăsească.
La 1 august îi sărbătorim pe oamenii care nu întreabă de ce ai ajuns în pericol înainte de a porni spre tine. Își verifică echipamentul, privesc muntele și pleacă.
Dan Cristian COARDĂ
