Rusaliile, cunoscute în calendarul creștin drept Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea, rămân una dintre cele mai importante sărbători de peste an, în care credința religioasă se împletește cu tradițiile vechi ale satului românesc. În Maramureș, mai ales în Țara Lăpușului, obiceiurile legate de această zi sunt încă vii în memoria comunităților și, în unele locuri, continuă să fie păstrate cu respect.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Rusalii este împodobirea porților, ușilor, ferestrelor și grajdurilor cu ramuri de tei. În credința populară, acestea au rol de protecție, fiind puse pentru a alunga spiritele rele și pentru a apăra casa, gospodăria și animalele. Ramurile nu sunt aruncate după sărbătoare, ci sunt păstrate peste vară, fiind folosite, potrivit tradiției, atunci când vremea devine grea sau sunt așezate printre straturile din grădină, pentru ca recolta să fie mai bună.
În unele sate din Țara Lăpușului se păstrează și astăzi obiceiul ridicării Armindenului în centrul satului. Acesta este împodobit cu cununi de flori, ștergare, icoane și bărbânoc, apoi este ancorat și înălțat spre cer, ca semn al legăturii dintre comunitate, natură și credință. Este un gest simbolic, încărcat de frumusețe și solemnitate, care amintește de viața satului de altădată.
Ajunul Rusaliilor aducea, în trecut, și obiceiuri cu caracter ludic, păstrate în amintirea oamenilor din sate. În unele comunități, feciorii mergeau după înserare la casele unde locuiau fete de măritat și furau porțile împodobite cu crenguțe de tei. Era un ritual al tinereții, al jocului și al comunității, practicat într-un cadru în care tradiția avea și rol social.
Ziua de Rusalii este, totodată, una în care se respectă numeroase interdicții. În credința populară, nu se lucrează în casă, în gospodărie sau la câmp, pentru ca omul să nu fie pedepsit. Se spune, de asemenea, că nu este bine să te cerți cu nimeni, pentru a nu fi „luat” de Rusalii. În unele zone, se sfințește țarina, pentru ca pământul și culturile să fie ferite de grindină și de alte primejdii.
În imaginarul popular, Rusaliile sunt descrise ca spirite feminine ale morților, care umblă prin văzduh înainte de cântatul cocoșilor, fiind asemănate cu ielele. Legendele spun că, la început, acestea ar fi fost șapte surori, fete curate și nemăritate, pe care Dumnezeu le-a prefăcut în zâne. Deși sunt văzute asemenea îngerilor lui Dumnezeu, Rusaliile se pot supăra și îi pot pedepsi pe cei care nu cinstesc ziua venirii lor.
Dincolo de credințe, interdicții și ritualuri, Rusaliile rămân o sărbătoare a protecției, a comuniunii și a legăturii profunde dintre om, natură și divinitate. În Maramureș, aceste tradiții continuă să vorbească despre identitatea satului, despre respectul pentru moștenirea lăsată de bătrâni și despre nevoia de a păstra vii obiceiurile care dau sens comunității.
Sărbători cu pace, sănătate și bucurie tuturor!
Dan Cristian COARDĂ
sursa: Muzeul Satului Baia Mare
