Spațiul familiar al unei case ar cuprinde, ca un corolar al universului locuirii, o dimensiune confortabilă pentru o familie medie, un ar. În termeni matematici, acest ar conține perimetrul compus dintr-o lungime identică cu lățimea, respectiv zece metri. Ar-ul, suprafața de o sută de metri pătrați, este suma a două cifre de zece, cifră care înseamnă excelența și limita de sus a aprecierii. Ca omonim, Ar este simbolul chimic pentru cel mai nobil gaz întâlnit pe planetă, argonul. Obținut în laborator din dezintegrarea potasiului prin captură de electroni, argonul este un element cu ajutorul căruia se poate data vechimea pietrelor. Dincolo de gazul nobil, de vechimea pietrelor, argintul este un metal prețios de la denumirea căruia provine și numele Argentinei, o țară al cărui domeniu de internet este ar.
A ara e una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului, pentru că pământul din care e plămădit e și pământul ce îi dă roade și hrană, în măsura în care îl îngrijește și îl tratează cu respect. Terenul lucrat, pământul arat, este un pământ sfânt, după cum sfânt e considerat și Muntele Ararat, locul unde se presupune că ar fi ajuns Arca lui Noe. Și poate nu întâmplător armonia este arta de a potrivi lucrurile, de a pune ordine și a așeza diferite elemente astfel încât, împreună, să arate aranjat.
În combinațiile cu diferite consoane, ar-ul devine de o bogăție considerabilă. Astfel, bar-ul este unitatea de măsură a presiunii și provine din grecescul βάρος (baros), care se traduce prin greutate. Bar-ul este prezent în apă, decibar-ul fiind corespondența dintre adâncimea exprimată în metri și presiunea hidrostatică, în aer, unul din principalele lucruri pe care trebuie să le știe un pilot fiind presiunea la nivelul aerodromului de referință, exprimată în hPa sau în milibari, sau pe pământ, presiunea fiind exprimată în kilograme-forță pe centimetru pătrat.
Car-ul este primul vehicul terestru de transport pe patru roți, cu tracțiune animală, care este de folos omului și reprezintă o legătură dintre acesta și animalele de care se ajută pentru a își duce la îndeplinire diferitele munci. Carul este prezent și în cer, în constelații – Carul mare sau carul mic, în primul caz fiind indicele care a arătat oamenilor încă din antichitate direcția. Carul mare a fost dintotdeauna un important reper în orientare, steaua polară indicând întotdeauna, atât de pe pământ cât și din oceane, nordul. Carul a fost folosit în deplasări, în diligențe, în lupte, la jocuri, ca poștalioane, la ceremonii. Expresia cu carul este sinonimă cu abundența, iar a pune carul înaintea boilor este un gest al unui om neîndemânatic, care nu reușește să folosească lucrurile cum se cuvine.
Dar-ul este o bucurie și o binecuvântare, un gest de prietenie și de respect. Sfintele daruri sunt pâinea și vinul sfințite pentru euharistie, pentru ca cei ce le iau să poată gusta din trupul și sângele lui Hristos, în dorința lor de a avea o viață creștină. Un om cu dar este un om cu talent, cu aptitudini deosebite, cu o vocație. Darul omului nu se dobândește de-a lungul vieții, ci la naștere. A te dărui cuiva sau pentru ceva înseamnă a îți dedica timpul și viața în slujba unei idei, călăuzit fiind de lumina ideii.
Far-ul este punctul de lumină care călăuzește omul în lungile lui navigații prin noaptea mărilor și a oceanelor. Orientarea după Carul mare – și după far – a fost o provocare pentru mintea oamenilor, care au adaptat dimensiunile farului la mașini, ambarcațiuni, locomotive sau avioane. Ba chiar și la biciclete. Aproape că nimic din ce înseamnă mijloc de locomoție din ziua de azi nu mai poate fi conceput fără far, pentru că farul este sinonim cu direcția, mereu orientat spre înainte – pentru mijlocul de locomoție – și cu orientarea – pentru cele fixe, de la malul mării.
Har-ul este cel mai mare dar pe care îl poate primi un om, la naștere, împreună cu viața însăși. Este, din punct de vedere creștin, o grație divină care este acordată unor oameni, iar, pe de altă parte, este calitatea prin care semenii îl fac demn de recunoaștere pe cel care o are. Prin puterea cuvântului, preotul, la liturghie, rostește din inimă: Harul Domnului nostru Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Pentru ca toți împreună-părtașii la liturghie să se îmbrace cu haina harului.
Jar-ul este partea frumoasă a focului, fără flacără și fără fum, care emană căldură și îi dă casei bucuria locuirii.
Lar este o divinitate în mitologia romană, protectoare a casei și a familiei, fiu al zeului Mercur cu nimfa Lara, care aducea prosperitate casei și membrilor ei. Unii lari erau puși la răspântii de drumuri, ocrotindu-i pe călători și având funcția de far pentru cei ce căutau drumul spre cunoaștere.
Par-ul e primul element din construcția unei case, jalonul după care se trasează dimensiunile, punctul de orientare al zidurilor, dar și stâlp de susținere a unor clădiri. Ca și adjectiv, par reprezintă un număr divizibil cu doi, pentru că întotdeauna elementul familiar al casei trebuie împărțit cu cineva, la fel cum ar-ul, suprafața confortabilă a unui cămin cuprinde suma a două elemente, a două cifre de zece.
Var-ul este pasta cu care îmbrăcăm trunchiul pomilor în primăvară pentru ca ei să nu fie afectați de dăunători sau de animale. Pe de altă parte, pomii văruiți marchează un alt element al ordinii puse de om în lume, în tendința lui de a își arăta respectul și grija pentru natură.
Zar-ul cu cele șase fețe ale lui marchează zilele de lucru din săptămână, zilele în care omul trebuie să își aducă ofranda jertfei mâinilor și a sudorii frunții pentru ca spațiul familiar al casei să poată avea jar și dar, lar și har.
Ar fi ideal dacă ne-am putea ara ogorul cu propriile mijloace, dacă darul și harul nostru s-ar pune în slujba celorlalți, dacă jarul din cămin ar fi mereu, dacă tot ce am face s-ar putea împărți la un număr par!
Și dacă lumea este o poveste infinit nuanțată, iar multe din manifestările lumii noastre se reduc la imagini, pentru ca omul să nu rătăcească în lume ca un hoinar, ca un corolar zilelor din calendar, marea provocare a cuvintelor este de a putea să construiască ceva din orizontul imaginar!
Mihai PĂTRAȘCU