Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș readuce în atenția publicului una dintre cele mai vechi și mai bogate sărbători din calendarul popular românesc: Sânmedrul (Sfântul Dumitru), prăznuit în 26 octombrie.
În credința populară, Sfântul Dumitru este considerat protectorul păstorilor și stăpânul iernii ce urmează să vină, marcând momentul de trecere de la anotimpul cald la cel rece. Dacă Sângeorzul „înverzește” natura primăvara, Sânmedrul o „dezgolește”, „încuind căldura și slobozind frigul”, după cum notează reprezentanții centrului.
Sărbătoarea are și o semnificație spirituală profundă, fiind ziua „Moșilor de toamnă” sau a „Moșilor de Sâmedru”, când oamenii îi pomenesc pe cei adormiți.
Totodată, momentul marchează încheierea sezonului pastoral, fiind însoțit de obiceiuri și ritualuri de fertilitate. În Țara Lăpușului, luna octombrie aduce tradiția numită „ruptul sterpelor” sau „slobozâtul berbecilor”, o sărbătoare comunitară plină de culoare și simboluri.
„Fiecare om din sat care ţâne berbece, îl duce la stânaş acasă. Trei, patru oameni mână berbecii la stână şi îi slobod între oi. Zâce că era frumos ruptul sterpelor că să făcea chef. Şi dintre femei trebuia să să lupte cu câte un cioban. Dacă câştiga femeia or fi mai multe miele. Dacă câştiga bărbatul, or fi mai mulţi miei”, povestește Nicolae Pop Dinu din Lăpuș, într-un fragment promovat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș.
Tradiția spune că de Sânmedru se făcea petrecere mare, cu horincă și voie bună, iar la plecarea oilor se arunca apă peste ele, gest menit să aducă belșug și sănătate turmei în anul următor.
Fotografiile semnate de Dan Dinescu și Peter Lengyel, alături de textul documentar realizat de Corina Isabella Csiszár, surprind frumusețea și profunzimea acestei sărbători care leagă oamenii de ritmurile naturii și de obiceiurile străvechi ale satului maramureșean.
