Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos s-a ridicat spre întărirea creștinilor în două momente ale istoriei.
Primul, când, după ce a fost descoperită de Sf. Împărăteasă Elena la Ierusalim, la 14 septembrie 326, a fost arătată (prin înălțare, ridicare) mulțimii de credincioși de către Patriarhul Macarie al Ierusalimului (14 septembrie 335).Al doilea moment: recuperată de la perși în anul 629 de împăratul Heraclius, a fost arătată lumii de către Patriarhul Zaharia, după întoarcerea sa din captivitate. Ambele momente au fost de mare însuflețire creștină, de uriaș avânt duhovnicesc.
Înțelesul duhovnicesc al sărbătorii
Simbol cosmic cu mult anterior apariției creştinismului, crucea reprezenta, la unele popoare din vechime, soarele și armonia contrariilor. Punctul de întretăiere al brațelor ei simboliza centrul universului, iar cele patru brațe indicau punctele cardinale.
Spre sfârșitul Antichității, crucea, înainte de a avea o semnificaţie sacră, ajunsese cunoscută mai ales ca instrument de supliciu (preluat în cele din urmă și în lumea romană, se pare că de la fenicieni).
Creştinismul a prefăcut crucea dintr-un instrument de tortură, aducător de moarte (“blestemat este… tot cel spânzurat pe lemn” – Deut. 21, 23), într-un obiect sfânt, dătător de viaţă (“Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” – I Cor 1, 18). Străvechiul simbol al victoriei soarelui asupra forţelor întunericului a devenit semn al mântuirii şi al biruinţei întru Hristos, “Soarele Dreptăţii” sau “Răsăritul cel de Sus”.
Sfânta Cruce este semn al suferinței dar și al biruinței sau al înălțării prin jertfă. Puterea Învierii lui Hristos este ascunsă în Sfânta Cruce (pentru că este puterea iubirii jertfelnice), iar slava Crucii lui Hristos se arată prin Învierea Lui.
Această legătură nedespărţită, această legătură puternică, o legătură mai presus de înţelegere care uneşte taina crucii de taina Învierii lui Hristos se vede şi în faptul că Hristos, deşi a Înviat din morţi, poartă în veşnicie pe Trupul Său Înviat semnele Crucii, semnele cuielor care au fost folosite când El a fost Răstignit. Aceasta ne arată că Hristos a interiorizat taina Crucii şi niciodată nu poate fi despărţită Crucea de Învierea Sa şi Învierea de Crucea Sa, pentru că ambele arată taina iubirii smerite a lui Hristos, iubire mai tare decât moartea.