La redacția MaramuresOnline.ro am primit un memoriu adresat Episcopiei Greco-Catolice a Maramureșului, semnat de un membru al Parohiei greco-catolice Vadu Izei, referitor la măsura luată împotriva preotului Marius Vișovan, memoriu ce îl publicăm integral în continuare:
”CĂTRE,
EPISCOPIA Greco-Catolică de MARAMUREȘ
– În atenția Excelenței Sale, Episcop Vasile Bizău –
Numele meu este Ion Bobocea și sunt un credincios și membru al Parohiei greco-catolice Vadu Izei.
Excelență, am luat act cu deosebită mâhnire despre măsura luată împotriva preotului și îndrumătorului meu spiritual Marius Vișovan, și nu doar al meu, prin decretul pe care l-ați emis la data de 13.08.2024, desigur emis cu multă purtare de grijă fața de comunitatea noastră și față de nevoile ei spirituale.
Înainte de toate, Excelență, apreciez că acest decret este emis în mod discreționar, fiind lipsit total de temeinicie, motiv pentru care voi proceda la expunerea, pe scurt, a unor aspecte legate de temeinicie.
Așadar, temeinicia este o condiție esențiala de validitate a ordonanței/ hotărârii/ decretului (cazul documentului în dezbatere) dispuse, pronunțate de către un organ de jurisdicție, caracterizată prin concordanța perfectă între ceea ce s-a hotărât cu privire la raporturile juridice dintre părți și PROBELE ADMINISTRATE în cauză. Toate cele invocate mai sus sunt temeinice atunci când, printr-o argumentare RIGUROASĂ și o MOTIVARE LOGICĂ, prin punerea in evidență și aprecierea exactă a conținutului unor probe pe care le reține și contraargumentarea pentru înlăturarea altora, lămurește toate faptele care permit o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile părților. Pe cale de consecință, temeinicia reprezintă o latură INSEPARABILĂ a unei HOTĂRÂRI VALABILE!
Excelență, având în vedere cele expuse, apreciez că ați emis un înscris-simulacru care se desființează de la sine, considerent pentru care, VĂ SOLICIT imperios să-l anulați și, pe cale de consecință, să-l repuneți de îndată în drepturile legitime pe preotul Marius Vișovan!
În solicitarea mea, înțeleg să mă folosesc de dispozițiile din cuprinsul Can.13 (Codul Canoanelor Bisericilor Orientale) care stipulează:
„Toți credincioșii trebuie să-și consacre propriile energii, fiecare după starea sa, pentru a duce o viață sfântă și, în plus, pentru a PROMOVA DEZVOLTAREA BISERICII și continua ei sfințire.”
Excelență, prin măsura luată, apreciez că împiedicați dezvoltarea Bisericii și continua ei sfințire, întrucât dați naștere interpretărilor, îndoielilor, clevetirilor, aspecte care conduc la îndepărtarea credincioșilor de Biserica Universală!
De asemenea, înțeleg să mă folosesc de dispozițiile din cuprinsul Can.15/2 și Can 15/3 (codul invocat mai sus), care stipulează:
„Credincioșii creștini au dreptul integru de a-și prezenta Păstorilor Bisericii nevoile proprii, mai ales cele spirituale, precum și propriile doleanțe.”
„În temeiul științei, al competenței și al prestigiului de care se bucură, aceștia au dreptul, ba chiar OBLIGAȚIA uneori, de a face cunoscută părerea lor despre binele Bisericii…”
În virtutea dispozițiilor din canonul invocat mai sus, m-am simțit obligat să vă scriu și să vă comunic că demersurile Excelenței Voastre nu fac bine Bisericii noastre și erodează încrederea credincioșilor în Biserică, în Păstorii lor, cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume tot mai mult îndepărtată de Cele Sfinte și cu accente tot mai grave de secularizare!
Excelență, chiar dacă timpul dumneavoastră este prețios, totuși vă rețin atenția cu câteva amănunte.
Sunt născut în localitatea Budești, am copilărit și mi-am petrecut adolescența în localitatea Sârbi (la doi pași de localitatea Călinești – nu arăt întâmplător acest aspect!), căsătorit și stabilit în localitatea Vadu Izei, cu serviciul în localitatea Sarasău și anterior în Sighetu Marmației. Tocmai de aceea cunosc comunitățile din localitățile amintite, cunosc problemele cu care s-au confruntat, cunosc dezlănțuirea de ură care s-a abătut asupra credincioșilor care au ales să se întoarcă la Biserica-mamă, greco-catolică, cunosc dârzenia în această luptă a preoților noștri și atitudinea lor demnă în fața acestor vicisitudini. Să nu mai vorbim de atitudinea refractară a unor autorități locale în legătură cu cauza noastră! Toată această atitudine s-a mai estompat începând cu anul 2005.
Dar, Excelență, dacă pot vorbi de o oarecare acalmie în planul exterior al Bisericii, în plan interior Biserica noastră este bulversată și suferă. Suferă din cauza măsurilor pe care le-ați decretat în comunitățile amintite! Vă rog să nu credeți că este liniște, nu vă lăsați înșelat, o spun cu toată certitudinea!
Cât mi-aș dori să am un DIALOG SINCER CU DUMNEAVOASTRĂ, EXCELENȚĂ! (cu atât mai mult cu cât suntem apropiați ca vârstă, iar liceele pe care le-am absolvit erau situate vis-a-vis).
Așadar, de unde vine această atitudine a Excelenței Voastre, care numai ca iubire părintească nu o percep, numai ca iubire întru Cristos nu o simt, tocmai față de acele comunități și acei preoți care au ținut sus stindardul Unei Sfinte Catolice și Apostolice Biserici?!
De ce, Excelență?
Să fie, oare, Voia lui Dumnezeu pentru a ne cerne, ca să rămână în slujirea Lui doar cei mai buni dintre noi?!
Excelență, toate cele arătate mai sus m-au îndemnat să vă scriu cu mâhnire, dar și cu umilință și nădejde, și în același timp să mă întreb: oare, în care corabie navigați? În cea construită de Apostolul Petru, sau în cea în care navighează acei care de-a lungul veacurilor intenționează să o scufunde?!
Cu umilință și cu nădejdea că prin mijlocirea Spiritului Sfânt, care de la Tatăl și de la Fiul purcede, porțile iadului nu vor birui Biserica noastră, vă doresc înțelepciune, liniște și pace sufletească, iar gândul cel bun să vă însoțească pretutindeni pentru a putea contribui la edificarea Corpului lui Isus Cristos!”
Ion Bobocea
20.08.2024