Sfântul Constantin cel Mare (306-337) a fost fiul lui Constanţiu Chlor şi al cinstitei Elena. După moartea tatălui său, a luat stăpânirea împărăţiei, cu învoirea întregii oştiri fiind proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat după moartea lui Constantius Chlorus. El și-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de „Nobilissima Femina” (Preacinstita Doamnă Nobilă).
În anul 313, Sfântul împărat Constantin cel Mare a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaștere oficială a creștinismului, prin care se punea capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și se garanta libertatea credinței și a cultului.
Tot în anul 313, potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul.
Prin legea din 321, Sfântul împărat Constantin cel Mare a generalizat duminica ca zi de repaus în Imperiu.
În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului. Împărăteasa Elena, a avut o contribuție majoră la această lucrare de înnoire prin care s-au deschis și s-au zidit în Imperiul Roman numeroase biserici (printre care Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret, precum și alte lăcașuri de cult).
După ce și-a petrecut ultima etapă a vieții la locurile sfinte, Sfânta Elena a murit în anul 330 la Roma. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.
Pentru grija pe care a arătat-o săracilor și oamenilor simpli, pentru preocuparea față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia și credința puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creștinătate.
După zece ani de la moartea mamei sale, Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. Împăratul a murit la scurt timp după botez, pe 21 mai 337 în Nicomidia, cu puțin înainte de terminarea construirii Bisericii Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitorită de el. În momentul în care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare a fost mutat în această biserică-necropolă de către fiul și succesorul său, Constanțiu.
Troparul, glas 8:
„Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care pazeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni”.