Orașul Nazaret este o atracție turistică și de pelerinaj nu doar pentru că reprezintă unul din sanctuarele creştine cele mai importante din Orientul Mijlociu, dar și pentru autenticitatea și multiculturalitatea sa.
Biserica Ortodoxă a „Bunei Vestiri” sau Biserica „Sfântul Gabriel”, este o biserica creștină greco-ortodoxă. A fost ridicată lângă o sursă de izvoare care alimentează fântâna de unde se spune că Maica Domnului venea şi lua apă pentru necesitățile gospodărești și unde, potrivit Protoevangheliei lui Iacov, Fecioara Maria a avut prima întâlnire cu Arhanghelul Gabriel, pe care nu l-a văzut, doar l-a auzit vestindu-i Binecuvântarea Lui Dumnezeu.
Biserica de azi este urmașa vechilor așezăminte antice și medievale ridicate în acest loc, ajunse pe rând în stare de ruină și sub vremelnice stăpâniri: cruciată, arabă, ortodoxă, franciscană.
În anul 1750 a fost construită biserica Biserica Ortodoxă a „Bunei Vestiri” sau Biserica „Sfântul Gabriel”. De-a lungul timpului, lăcașul a suferit o serie de recondiționări și renovări, la care au fost părtași și românii. Trei iconari din Moldova (Mihail, Gavriil şi Nicolae Moroşan) au pictat între anii 1977 şi 1978, interiorul acestei biserici, pe cheltuiala Bisericii Ortodoxe Române. O inscripție în limba română de deasupra intrării atestă paternitatea Patriarhiei Române asupra picturii executate de frații Moroșan. Pe pereţii sfântului lăcaș sunt portretele unora dintre cei mai cinstiţi sfinţi de la noi, precum Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Tot un dar al românilor se pare a fi și unul din împărăteștile candelabre din fața iconostasului.
Izvorul Maicii Domnului se află în absida nordică a bisericii, la capătul unui coridor boltit și cu ferestre oarbe, împodobite cu marmură montată în dantelă și cu mozaic. Este un puț nu mai adânc de doi metri în jurul căruia, în partea superioară, ard neîncetat candele luminând adâncul, ca și icoanele Maicii Domnului așezate alături. Pentru facilitarea accesului tuturor confesiunilor la izvorul Bunei Vestiri, la mică distanță de biserică, apa a fost captată și s-a amenajat o fântână sub formă de ogivă cu patru guri de curgere.
Basilica Catolică „Bunavestire” din Nazaret este o biserică modernă, construită pe ruinele unor biserici bizantine din perioada Cruciadelor.
Intrarea în perimetrul Bisericii „Buna Vestire” se face prin portalul unui zid înalt placat cu gresie cafenie autohtonă. Pe partea dinspre incintă a acestui zid se poate admira o adevărată expoziție de icoane în mozaic, donate de țări cu comunități creștine de pe toate continentele, toate având-o ca personaj central pe Preasfânta Fecioară Maria.
Aici am putut admira și icoana românească donată în 2004 de o familie de români din Constanța și de călugării Mănăstirii Dervent, o imagine tradițional-bizantină a Maicii Domnului cu Pruncul.
Biserica „Buna Vestire” este construită peste grota în care, potrivit tradiției, a locuit Fecioara Maria, alături de părinții săi, Ioachim și Ana și unde i s-a arătat Arhanghelul Gavriil spre a-i vesti nașterea lui Isus prin pronie dumnezeească.
Actuala bazilică a fost inaugurată de praznicul Bunei Vestiri, 25 martie 1969. Deși este o biserică romano-catolică, cheltuielile de construcție au fost suportate de întreaga comunitate creștină din lume, indiferent de rit.
Biserica este monumentală prin proporții, turla ridicându-se la o înălțime de 57 metri. Inscripția de pe frontispiciu reproduce în latină cuvintele Evangheliei după Ioan: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi”.
Trei portaluri frontale de bronz sunt marcate cu basoreliefuri reprezentând principalele momente ale creației (portalurile laterale, mai mici), respectiv ale mântuirii prin jertfa lui Hristos (portalul mare, central).
Biserica Bunei Vestiri are formă de paralelipiped și este structurată pe trei nivele: subsol, parter și etaj, toate trei fiind unite central de un decupaj cilindric care permite vizualizarea, de la oricare nivel, a celorlalte două nivele vecine.
La nivelul parterului se află o adevărată comoară spirituală a bisericii: aici, între ruinele vechii biserici bizantine, creștinii venerează Grota în care se crede că Fecioara Maria a primit vestea Dumnezeieștii Zămisliri. Grota este săpată în calcar moale, așa cum erau toate locuințele din vremuri biblice. O coloană înnegrită parcă de fum, marchează locul unde a stat arhanghelul Gavriil pe când îi vorbea Mariei. În partea centrală a subsolului a fost amenajat un paraclis de slujire arhierească, cu altar de marmură, podea din porfir roșu și câteva strane de lemn.
La etaj se află sala de cult propriu-zisă, unde se săvârșesc slujbele canonice, în timpul cărora credincioșii participă la rugăciunea comună. Arhitectura acestei săli este și ea una atipică, cu vitralii colorate la ferestre, cu icoane mozaicate pe pereți, toate înfățișând-o în mărime naturală pe Preasfânta Fecioară Maria, cu deschiderea circulară centrală, dincolo de care poți să privești spre grota „Bunei Vestiri”, cu impresionantul mozaic din spatele altarului având ca temă „Judecata de Apoi” și cu o imensa orgă.
Prof. Dr. Ioan Dorel TODEA
