Locul numit „Câmpul Păstorilor“ sau „Beith Sa-hour” se află la doar un kilometru de Betleem, spre est.
Aici, păstorii aflați pe câmp au fost înștiințați de către îngerul Domnului că nu departe s-a născut Hristos, așa cum se arată în Evanghelia după Luca: „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David“. (Ev. după Luca 2, 8-11)
Păstorii au fost primii martori ai venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu, vizita lor la staul precedând sosirea magilor. Ei au fost supranumiţi „primii evanghelişti ai erei creştine”, deoarece „au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil” (Luca 2:17).
Păstorii au şi o valoare simbolică în cadrul istoriei biblice. Prezenţa lor aminteşte de regele David, care a fost păstor înainte de încoronare şi care marchează un punct de referinţă în linia genealogică a lui Mesia (Matei 1:1-17), Iisus fiind numit şi „Fiul lui David”.
Păstorul lumii – Christos – Se naşte în preajma păstorilor pentru a-şi împlini menirea şi pentru a fi confirmat ca Rege al lumii.
În partea estica a câmpului a fost descoperită o peșteră foarte veche. Podeaua peșterii păstrează fragmente foarte vechi de mozaic, acestea datând din secolul al IV-lea. Potrivit tradiției locului, în această peșteră erau adapostiți păstorii, când îngerul Domnului le-a apărut spre a le vesti Nașterea. Folosită inițial drept loc de adăpost, în cele din urmă peștera a ajuns să fie folosită drept mormânt pentru trei păstori din zonă.
În pelerinajul ei prin Țara Sfântă (325-326), Impărăteasa Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, oprindu-se și în acest loc, a rânduit să se construiască aici un Sfânt Altar. Potrivit cercetărilor arheologice efectuate în acest loc, Altarul din peștera datează încă din perioada bizantină (secolul IV).
În secolele următoare, deasupra peșterii s-a zidit o biserică, apoi o măreață basilică creștină, în secolul al VI-lea. În anul 1972, călugarii ortodocsi greci vor construi pe acest loc o nouă biserică numita „Keniset er-Raawat”, adică „Biserica Păstorilor” zidită imediat lângă peștera subterană.
În această peșteră a fost construit un paraclis închinat Maicii Domnului, cu zi de prăznuire pe 26 decembrie. Pereții peșterii sunt îmbrăcați cu multe icoane ortodoxe vechi.
Prof. Dr. Ioan Dorel TODEA