Gara din Mireșul Mare era un obiectiv drag tuturor, o bijuterie de construcție, cu săli funcționale, toalete civilizate și niște beciuri extraordinar de bune. În momentul de față, gara este un dezastru, o ruină și în cele din urmă o rușine pe care statul român o tolerează de la revoluție încoace.
Primarul Ioan Mătieș a cerut Ministerului Transporturilor, inclusiv prin Asociația Comunelor din România, să primească această gară cu titlu gratuit pentru a o putea reabilita, iar dacă vreodată, statul ar mai avea nevoie de ea, să o poată naționaliza.
O altă problemă legată de gara din Mireșul Mare o reprezintă întăbularea unor proprietăți particulare, dar aici vina nu este a Ministerului Transporturilor ci a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru că primarii din România, la ultimele întâlniri, au rugat autoritătile naționale să nu mai intre pe proprietătile UAT-urilor fără să întrebe unde și ce întăbulează. În momentul de față sunt foarte multe case pe aliniamentul căilor ferate care au fost întăbulate la modul în care statul avea hărtile din anul 1896.
Când vorbim de stat în stat, ar trebui analizat foarte bine dacă acum corespunde situația din teren cu ceea ce era în secolul trecut. Societatea a evoluat, oamenii și-au construit case, a venit colectivizarea, iar primăriile încă nu au reușit să facă întăbulările cerute de cetățeni. Acum, cu ajutorul legii nr. 264 se va reuși probabil acest lucru dar, evident, statul a luat-o înainte. Se dorește acum ca și Apele Române să-și întăbuleze terenurile, iar UAT-urile speră să nu se trezească cu hotarele gata înscrise pentru că atunci ar mai fi o problemă. Ar fi firesc ca statul să garanteze proprietatea unitătilor administrativ-teritoriale, nu să o îngrădească. Pâna la urmă, aparțin de aceeași mamă.
În momentul de față trenurile circulă, deși gara arată groaznic. Se spune prin popor că poarta de intrare în localitate are o mare însemnătate și denotă oarecum gradul de civilizație a comunității.
Biletele pe vremuri se vindeau inclusiv la alimentară, acum acestea se vând exclusiv din tren, șeful de garnitură fiind şi casierul responsabil cu această activitate.
Dacă statul român, prin Ministerul Transporturilor ar ceda aceste gări dărăpănate către UAT-urile care solicită acest lucru, acestea ar putea fi recondiționate, redate publicului călător sau efectiv schimbată destinația acolo unde este cazul.
Marea majoritate a gărilor din satele și comunele din România sunt clădiri istorice, pentru reabilitarea cărora e nevoie de multe avize și firme de specialitate care să aibă competențele necesare realizării unei astflel de lucrări.
Ceea ce se întâmplă cu gările din România în acest moment este crimă națională, spune dezamăgit primarul Ioan Mătieș, pentru maramuresonline.ro
Construcția este un dezastru, dar gara încă funcționează cu 4 angajați, la barieră. Prin gara Mireșul Mare trec zilnic trenuri, se opresc, călătorii urcă și coboară, noroc că a rămas o gheretă oarecum funcțională și o lemnărie construită tot undeva la debutul anilor 1900, reabilitată de Ministerul transporturilor la rugămintea primăriei.
La nivelul ministerelor se gândește foarte rigid, nu se găsesc rezolvări pragmatice. În loc ca aceste gări să devină niște bibelouri arhitecturale, ele sunt lăsate în ruină, se degradează pe zi ce trece si devin raiul animalelor fără stăpân sau a oamenilor fără adăpost. Dacă statul ar concesiona aceste proprietăti primăriilor care au posibilitatea să investească sau să atragă fonduri neramburabile pentru reabilitare, lucrurile ar intra pe făgașul normal, practic nu s-ar schimba proprietarul, acesta rămânând tot statul român prin Ministerul Transporturilor, cu mențiunea că, pe o perioada determinată de timp, acestea rămân în folosința primăriilor.
Dan Cristian Coardă
MaramuresOnline.ro