„Țineți minte: sfârșitul nu-i aici!”

5 minute de citit
- Publicitate -

Absolventă a promoției 1980-1981 a Liceului Pedagogic Sighetu-Marmației, apoi a Facultății de Litere cu specializarea română-franceză și a unui master în Managementul proiectelor europene, profesoara Trif Georgeta, încheie luna aceasta o etapă a vieții sale profesionale.

A marcat învățământul maramureșean cu profesionalismul domniei sale peste patru decenii, dintre care ultimii ani au fost sub auspiciile cifrei 4: 4 ani director la Colegiul Economic Pintea Viteazul din Cavnic, 4 ani inspector școlar în Inspectoratul Școlar Județean Maramureș și 4 ani director la Grădinița cu Program Prelungit Otilia Cazimir din Baia Mare.

Însă dăscălimea Maramureșului o cunoaște prin prisma activității îndelungate de metodist al ISJ Maramureș, de coordonator al Cercului Pedagogic și a formărilor efectuate pe Reforma învățământului, în urma introducerii Noului Curriculum în 1998, dar și pe Teoria inteligențelor multiple, prilej cu care generații întregi de învățători s-au inspirat din spiritul creativ și inovativ al profesoarei Trif Georgeta.

Cu toate acestea, dacă o provocați la o discuție despre trecutul profesional, distinsa doamnă vă va spune că realizările dumneaei nu sunt de natură materială: „știu sigur că m-am risipit în fiecare copil pe care l-am învățat. Recunoștința lor și a părinților pentru mine sunt lucruri de neprețuit. Știu că am dat generații foarte bune pentru că îi învățam pe copii să se iubească, să se respecte, să se ajute. Închegam colectivele”.

La solicitarea noastră, profitând de experiența acumulată, prof. Trif Georgeta ne-a împărtășit câteva gânduri: „Mi-am iubit meseria mai mult decât orice. Acum intră în sistem tineri destul de bine pregătiți, care au idei bune, dar trebuie învățați să se dăruiască, nu doar să practice o meserie. La noi la profesori, e ca la preoți: a modela sufletul presupune să te apropii de el cu dragoste și abia apoi te poți adresa minții. Acolo unde se întâmplă așa, se produc miracole. Nimic nu e greu.

Pentru mine lecția, e ca un concert simfonic: copiii fiind instrumentele diverse. Dascălul trebuie să fie dirijorul care să-i armonizeze și să aplice partitura (programa școlară).

După o viață de muncă, nu știu ce să spun. Eu n-am putut lucra după tipare. Viața mea s-a identificat cu școala. Între mine, părinți, elevi și actul educațional s-a creat o chimie, care era rețeta sigură spre asigurarea succesului și progresului școlar. Eu am simțit copilul. Am respectat părinții și comunitatea. Niciodată nu am părăsit școala din Cavnic, oriunde m-au purtat valurile vieții. Chiar dacă am absolvit facultatea, rămân toată viața dăscăliță.

Dacă ar trebui să o iau de la capăt, tot asta aș alege pentru că mi-a hărăzit Dumnezeu o meserie în care m-am putut implica emoțional. Cred că inteligența emoțională joacă un rol important în actul educațional.

Pentru mine fiecare lecție a fost un act de creație. Mereu m-am pliat pe specificul generațiilor pe care le-am condus. Am fost omul care a oprit lecția dacă am simțit că nu merge. Am reluat-o fără probleme a doua zi.

Ceea ce azi se cheamă portofoliul elevului, eu aveam în 1998. Pe vremea aceea am lucrat pentru Institutul de Științe al Educației pentru Inovație și Creativitate din București, unde am elaborat, alături de alți colegi din țară cu care făceam naveta la București, programa de limba și literatura română pentru clasa a IV-a, după care s-a lucrat până în anul 2018”.

Trebuie să precizăm că prof. Georgeta Trif a fost autorul unei culegeri de exerciții gramaticale pentru clasele a III-a și a IV-a, coatorul unui caiet de religie pentru clasa aIII-a și a Ghidului profesorului, alături de domnul prof. Stoica Bogdan, publicații lansate pe piața educațională după revoluția din 1989. De asemenea a publicat în 2012 în Lumea teatrului.

Căvnicarii își amintesc și acum serbările fastuoase organizate de dânsa, evenimente care au impus un act cultural de ținută pentru orășelul minier de la poalele munților Gutâi. Poate de aceea este păstrată în memoria colectivă drept o persoană de calitate, care aduce plus valoare comunității.

Distinsă doamnă, care v-ați încăpățânat să vedeți scânteia divină în fiecare copil, toți cei care vă cunosc și vă apreciază vă transmit gândul de prețuire pentru munca de o viață la catedră și știindu-vă o persoană extrem de activă suntem convinși că sfârșitul nu-i aici.

Dan Cristian COARDĂ

- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut