Parlamentul a aprobat fără prea multe ezitări, legea prin care taxele locale vor crește cu 75% începând cu 1 ianuarie 2026. O decizie masivă, cu impact direct asupra fiecărei gospodării, dar adoptată cu o lejeritate care arată, încă o dată, cât de puțin cântărește contribuabilul în ecuația marilor hotărâri politice. Cu 253 de voturi „pentru” și o opoziție vizibilă, dar insuficientă, 128 de voturi „împotrivă” și doar câteva abțineri, majoritatea a mers hotărât pe drumul deschis de Guvern în 1 septembrie, atunci când și-a asumat răspunderea pentru acest pachet fiscal.
Curtea Constituțională a dat, între timp, un scurt semnal de alarmă, declarând neconstituționale anumite articole. Dar nu cele care ardeau cel mai tare buzunarul contribuabilului. CCR a cerut doar eliminarea testelor poligraf pentru angajații ANAF, ONJN și ai Autorității Vamale, o prevedere care ridica întrebări mai degrabă despre abuzuri instituționale decât despre eficiență administrativă. Parlamentul s-a conformat, a șters articolele neconstituționale și a păstrat restul. Avizul psihologic de integritate rămâne, iar restul pachetului fiscal merge mai departe.
Întrebarea este unde rămâne cetățeanul în toată această poveste? O creștere de 75% a taxelor locale este una colosală, indiferent cât de justificată ar fi prin necesitatea finanțării administrațiilor locale, prin investiții sau prin promisiuni de modernizare. Asemenea schimbări cer timp, dezbatere, argumente solide și mai ales transparență. În realitate, însă, ele ajung pe masa contribuabililor printr-un mecanism simplu. Asumare de răspundere, vot rapid și o marjă limitată pentru contestare.
Într-un an electoral tensionat, statul se pregătește să încaseze mai mult, iar cetățeanul se pregătește să plătească nota. Nota pentru servicii publice care, de multe ori, rămân în urmă, pentru administrații care cheltuie ineficient și pentru promisiuni care rareori sunt urmate de rezultate vizibile.
Editorialul de astăzi nu contestă nevoia de resurse. Contestă graba cu care se iau decizii care afectează milioane de oameni și lipsa unei dezbateri reale. Pentru că, dincolo de cifre și proceduri parlamentare, rămâne o realitate simplă. Statul cere mai mult, dar oferă prea puține motive pentru ca cetățenii să creadă că vor primi, în schimb, servicii demne de această scumpire masivă.
Creșterea taxelor cu 75% nu este doar o măsură fiscală. Este un test de încredere. Iar la acest test, statul român pare, din nou, nepregătit.
Dan Cristian COARDĂ