Omul modern vrea să iasă în evidență printr-un tatuaj care să îl facă să pară unic. Omul tuturor timpurilor, a ales tatuajul ca simbol al apartenenței la o familie, un trib, un set de valori. Cum au ajus tatuajele atât de populare și de unde au pornit?
Termenul de “tatuaj” provine din cultura polineziană – „tattaw” și înseamnă „inscripționare” sau “ornament”. A fost preluat și răspândit în cultura occidentală de James Cook, marele explorator britanic din Mările Sudului (Oceanul Pacific).
Căpitanul Cook a realizat primul contact european cu coasta estică a Australiei şi Insulele Hawai, precum şi teritoriile Noii Zeelande (1770). La întoarcerea acasă a adus cu el și un băștinaș care avea corpul acoperit cu semne și simboluri bizare. Tot atunci, dicționarele vremii au adăugat un nou cuvânt „tatto” ca termen descriptiv pentru acest gen de semne particulare. Nu se știe exact nici când, nici unde au apărut primele tatuaje.
Triburile primitive își pictau corpul pentru a-și demonstra curajul, statutul social, grupul de apartenență, ori istoria stabilind până la urmă o distincție între membrii aceleiași familii, aceluiași trib.
Cu timpul a devenit un indiciu de servitute, o caracteristică specifică, un semn de noblețe, sau un simbol de individuare, astăzi.
La maorii din Noua Zeelandă, tatuajul, este parte a unei culturi extrem de vechi și complexe, o istorie scrisă pe piele și dusă din generație în generație. Astăzi face parte din patrimonial cultural al tării. În cultura maori, procesul de tatuare, sau „tā moko”, este văzut ca un ritual sacru care leagă individul de strămoșii săi și experiența umană de cea supranaturală. Este o formă de povestire și exprimare, care ține mai mult de identitatea colectivă și mai puțin de cea individuală.
Zona tatuată nu este întâmplător aleasă. De exemplu, în mod tradițional, tatuajele pe picioare sunt rezervate persoanelor care dețin ranguri înalte în cadrul tribului. Tatuajele faciale vorbesc despre maturitate, realizare, uniune, iar cele de pe mâini și trunchi spun istoria de proveniență a familiei. Partea dreaptă a corpului vorbește despre familia paternă, iar cea stângă despre cea maternă.
Aceste povești se scriu în simboluri ce aparțin geometriei sacre (în special spirale și curbilinii care se unesc), animalelor totem sau supranaturalului cu puternice amprente spirituale.
Simbolizează calități care descriu forța interioară a unui individ, conexiunea lui cu divinul și legăturile de familie.