Și, până aici, lucrurile sunt bune. Ba chiar necesare. Un oraș care nu sapă, nu construiește și nu repară este un oraș care stagnează.  Faptul că se lucrează este, în sine, un semn că orașul se mișcă.

În sfârșit, pare că scăpăm și de celebrele linii galbene trase pe trotuare, acele improvizații care au rupt în două spațiul pietonal și au fost numite, generic și optimist, piste de biciclete. Dacă noile proiecte vor aduce piste reale, sigure, coerente și utile, atunci disconfortul de astăzi ar putea avea o justificare solidă mâine.

Dar întrebarea firească este alta. Ce ne mai așteaptă până acolo?

Pentru că, în prezent, sunt momente ale zilei în care traficul din Baia Mare este sufocat complet. Dimineața, mai ales, îți trebuie nervi de oțel, motorină, răbdare și o doză serioasă de resemnare. Se circulă greu, se stă mult, se claxonează, se bombăne, iar uneori senzația este că fiecare șofer se descurcă singur într-un oraș devenit labirint.

Aici, din punctul meu de vedere, ar trebui să intervină mult mai vizibil Poliția Locală. Nu doar din birouri, nu doar prin patrulări simbolice, ci exact acolo unde traficul se blochează, unde se formează noduri, unde o intersecție aglomerată poate paraliza un cartier întreg. Prezența unor agenți care să dirijeze circulația, să fluidizeze traficul și să ofere un minim sentiment de ordine ar conta enorm.

Oamenii acceptă mai ușor disconfortul atunci când văd că cineva încearcă să îl gestioneze. Când vezi un șantier, o bandă blocată și o coadă de mașini, dar nu vezi pe nimeni care să intervină, frustrarea crește. Când însă vezi polițiști locali în teren, în punctele critice, făcând efectiv ceva pentru ca traficul să se miște, nervii se mai domolesc. Nu dispar, dar măcar există sentimentul că orașul nu este lăsat la voia întâmplării.

Am înțeles că Poliția Locală are și alte atribuții. Am înțeles că trebuie să supravegheze noile puncte de colectare a deșeurilor menajere. Doar că nici acolo lucrurile nu par să funcționeze impecabil, dacă ne uităm la numeroasele exemple apărute pe rețelele sociale. Deșeuri abandonate, imagini revoltătoare și cetățeni care se întreabă, pe bună dreptate, cine verifică, cine sancționează și cine răspunde.

Tocmai de aceea, poate că este momentul pentru o reașezare a priorităților. Baia Mare nu are nevoie de instituții invizibile în momentele-cheie. Are nevoie de prezență, de coordonare și de reacție. Are nevoie ca cei plătiți să mențină ordinea publică și disciplina în trafic să fie acolo unde orașul simte cel mai acut lipsa lor.

Nimeni nu spune că se poate face progres fără șantiere. Nu se poate. Nu poți schimba conducte fără să sapi. Nu poți reface bulevarde fără restricții. Nu poți moderniza orașul fără praf, zgomot, nervi și perioade dificile. Dar între un disconfort inevitabil și un haos prost gestionat este o diferență importantă.

Baia Mare are nevoie de aceste lucrări. Are nevoie de infrastructură modernă, de spații publice refăcute, de clădiri salvate și de soluții urbane reale. Dar, în același timp, are nevoie și de o administrație care să înțeleagă că șantierul nu se termină la gardul de protecție. Șantierul afectează oameni, drumuri, nervi, programul de dimineață, transportul copiilor la școală și deplasarea spre și dinspre locul de muncă.

De aceea, progresul trebuie coordonat, nu doar anunțat. Lucrările trebuie explicate, nu doar începute. Traficul trebuie dirijat, nu doar suportat. Iar Poliția Locală trebuie să fie prezentă acolo unde orașul are nevoie de ea, nu doar acolo unde este mai comod să fie.

Pentru că, la final, oamenii nu contestă neapărat șantierele. Contestă sentimentul că nimeni nu le face viața mai ușoară în mijlocul lor. Iar dacă Baia Mare vrea să treacă decent prin această perioadă de transformare, atunci nu ajunge să se lucreze mult. Trebuie să se lucreze bine, coordonat și cu respect pentru cei care, zi de zi, traversează orașul printre utilaje, praf și semafoare provizorii.