Cine a fost Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

Sfântul Dimitrie a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în cetatea Tesalonicului, pe teritoriul Greciei de astăzi, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor.

Potrivit tradiției bisericești, provenea dintr-o familie înstărită și a ajuns conducător al cetății Tesalonic. Deși împăratul Maximian îi încredințase responsabilități importante, Dimitrie a refuzat să renunțe la credința creștină și a continuat să o mărturisească public.

Din această cauză, a fost întemnițat și, ulterior, ucis de soldații împăratului, fiind străpuns cu sulițele.

Denumirea de „Izvorâtorul de Mir” provine din tradiția creștină potrivit căreia moaștele sale au izvorât mir bine mirositor, căruia credincioșii îi atribuie puteri tămăduitoare. Moaștele sfântului sunt păstrate la Tesalonic, unde acesta este cinstit ca ocrotitor al orașului.

Sâmedru, ziua în care vara pastorală se încheia în Maramureș

În satele Maramureșului, Sfântul Dumitru era mult mai mult decât o sărbătoare trecută în calendarul religios. Ziua de 26 octombrie reprezenta un moment important în viața comunităților rurale, în special a celor în care creșterea animalelor constituia una dintre principalele ocupații.

În calendarul popular, anul pastoral era împărțit în două perioade. Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie și cunoscut drept Sângiorz, marca începutul sezonului cald, în timp ce Sfântul Dumitru, numit Sâmedru, anunța apropierea iernii.

Potrivit credințelor populare, Sângiorzul deschidea vara și înfrunzea codrul, iar Sâmedru închidea anotimpul cald și desfrunzea pădurile.

Această împărțire avea și o semnificație practică. Era perioada în care se încheiau înțelegerile dintre proprietarii animalelor și păstori, se făceau socotelile și se pregăteau gospodăriile pentru lunile de iarnă.

Alegerea oilor și plata ciobanilor, obiceiuri păstrate în memoria satelor

Una dintre cele mai importante tradiții asociate sărbătorii era alegerea oilor, moment în care animalele erau separate și repartizate proprietarilor după încheierea sezonului de pășunat.

În unele comunități din Maramureș, această activitate avea loc chiar de Sâmedru. Era și momentul în care ciobanii își primeau plata, iar proprietarii decideau dacă animalele urmau să rămână în continuare în grija păstorilor.

Obiceiul este documentat inclusiv în zona Lăpușului, unde mărturiile localnicilor arată că alegerea oilor reprezenta un moment important pentru întreaga comunitate.

Sfântul Dumitru era considerat în tradiția populară și protector al păstorilor. În unele sate, ciobanii erau sărbătoriți și purtau la clop flori aduse de pe munte.

Cum încercau maramureșenii să afle cât de grea va fi iarna

Sărbătoarea de Sâmedru era însoțită și de numeroase credințe legate de vreme.

Una dintre practicile populare presupunea așezarea unui cojoc în mijlocul turmei de oi. Culoarea animalului care se așeza primul pe cojoc era interpretată ca un semn despre iarna care urma.

Dacă se așeza o oaie neagră, oamenii credeau că iarna va fi blândă. Dacă se așeza una albă, se spunea că sezonul rece avea să fie lung și aspru.

Aceste practici făceau parte din universul credințelor populare și reflectau preocuparea comunităților pentru vreme, de care depindeau hrana animalelor și activitățile gospodărești.

Focul lui Sâmedru și pomenirea celor trecuți la cele veșnice

O altă tradiție asociată sărbătorii este Focul lui Sâmedru, aprins în ajun, în seara zilei de 25 octombrie.

În tradiția populară românească, focul avea rol de purificare și simboliza încheierea unui ciclu agricol. Se credea că flăcările alungă spiritele rele și protejează gospodăriile.

Sărbătoarea era legată și de pomenirea morților. Cercetările etnografice ale Mariei și lui Pamfil Bilțiu consemnează în Maramureș obiceiul pregătirii unor figurine din aluat, numite „moși”, care erau duse la biserică și împărțite, alături de mere, nuci sau covrigi.

Prin aceste gesturi, comunitățile îmbinau pomenirea celor dispăruți cu ajutorarea celor nevoiași.

O sărbătoare între credință și tradiție

Deși multe dintre practicile vechi nu mai sunt întâlnite astăzi cu aceeași frecvență, sărbătoarea Sfântului Dumitru continuă să ocupe un loc important în calendarul religios și în memoria satelor maramureșene.

Pentru credincioși, ziua de 26 octombrie este dedicată rugăciunii și cinstirii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Pentru lumea satului tradițional, Sâmedru reprezenta și hotarul dintre două anotimpuri, momentul în care se încheia munca la stână și începeau pregătirile pentru iarnă.

Începând din 2026, calendarul Bisericii Ortodoxe Române cuprinde, tot la 26 octombrie, și sărbătoarea Soborului Sfinților Martiri Militari, instituită pentru cinstirea celor care și-au mărturisit credința creștină în timpul serviciului militar.

Astfel, ziua Sfântului Dimitrie rămâne una în care istoria creștină, credința și moștenirea culturală a satului maramureșean se întâlnesc.

MaramuresOnline.ro