Sinagoga Sefardă, cunoscută și ca Templul Vijnițer Klaus – Sighetu Marmației

3 minute de citit
- Publicitate -
Sighetu Marmației a adăpostit una dintre cele mai mari și influente, din punct de vedere religios, comunități evreiești din Transilvania. Atestată încă din secolul al XVIII-lea, aceasta număra 142 de persoane în 1785.
Populația evreiască crește în ritm alert pe parcursul secolului al XIX-lea și a primei jumătați a secolului al XX-lea: 3380 evrei în 1880, 7981 în 1910 și 10144 în 1941. În perioada interbelică evreii constituiau aproximativ 40% din totalul populației orașului. Datorită acestui lucru, Sighetu Marmației a adăpostit mai multe temple, sinagogi și case de rugăciune, precum și numeroase școli rabinice (ieșivot) și școli evreiești.
Sinagoga Mare, construită cu permisiunea împăratului Iosif II în 1780, ridicată inițial din lemn și reconstruită din piatră în stil clasic în 1836, a fost cea mai importantă sinagogă din oraș până în 1944.
Sinagoga Talmud Torah ridicată în jurul anului 1910 în stil oriental, care atrăgea comercianți, rabini și studenți, a fost o sinagogă foarte populară în rândul evreilor din Sighet.
Sinagoga Sefardă, cunoscută și ca Templul Vijnițer Klaus, finalizată în 1902, a fost asociată comunității neologe și condusă de renumitul rabin Samuel Beniamin Danzig, decedat în Holocaust. Așa cum arată imaginile atașate, Templul Vijnițer are un stil exterior format din elemente baroce, maure și romanice, interiorul fiind decorat relativ simplu în aceeași manieră. Sinagogile din Sighet reflectau trei dimensiuni ale vieții comunității evreiești locale:
  • în primul rând curentele doctrinare (ortodox, neolog, status quo ante),
  •  centralitatea unor personalități rabinice
  • aspectul socio-cultural al membrilor lor (mari familii, categorii socio-profesionale)
Holocaustul și războiul a făcut ca numărul evreilor din Sighet să scadă considerabil. Chiar dacă viața comunității s-a reluat după 1945 prin stabilirea în oraș a unor evrei din zonele rurale și din Bucovina, multe sinagogi au fost distruse în timpul războiului și în perioada comunistă.
Bibliografie: Aristide Streja, Lucian Schwarz, Sinagoga în România, București: Hasefer, 2009, pp.181-183; Aura Pintea, Imaginea evreilor din Maramureș în memoria colectivă, Cluj-Napoca: Argonaut, 2016, pp.105-111; Randolph Braham, Zoltán T. Szabó, Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, Chișinău: Cartier, 2019, pp.229-233.

- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut