Ierihonul este unul dintre cele mai vechi orașe biblice, (dacă nu chiar cel mai vechi oraș din lume). Ierihonul mai este cunoscut și drept orașul aflat la cea mai joasă altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul mării. Este primul oraș cucerit de israeliți după peregrinarea de 40 de ani prin pustiu.
Orașul este este înconjurat de Muntele Nebo în est, Munții Centrali în vest și Marea Moartă în partea de sud. Este irigat în abundență de râul Iordan, aflat la doar șapte kilometri spre vest, dar și de izvoarele ce coboară din Munții Centrali.
În Ierihon se petrece și convertirea vameșului Zaheu la pocăință. Zaheu era mai marele vameşilor din Ierihon. Şi el auzise de Hristos şi de minunile pe care El le făcea şi îşi dorea mult să Îl vadă.
Din pricina mulţimilor care Îl înconjurau pe Iisus, Zaheu nu reuşea să se apropie şi, fiind mic de statură, nici de departe nu putea să-l vadă. Atunci, Zaheu s-a urcat într-un copac de pe marginea drumului pe unde avea să treacă Iisus. Copacul în care s-a urcat Zaheu era un „sicomor”, un copac specific zonei, asemănator cu smochinul. La noi în țară, prin traducere, acest copac a fost numit „dud”, deoarece „sicomorul” se aseamănă mult cu dudul românesc.
Trunchiul acestui pom, acum uscat, se vede încă în curtea Mănăstirii „Sfântul Proroc Elisei” din Ierihon. Tulpina sicomorului se păstrează într-o construcție improvizată, spre a-l feri de intemperiile vremii și de pelerini.
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Zaheu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Petru, în călătoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de uncenici ai Domnului. Tradiția mai spune că Zaheu l-a urmat pe Sfântul Petru în Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop.
Dionisie din Furna, în „Erminia Picturii Bizantine”, arată că Sfântul Apostol Zaheu se zugrăvește ca un bărbat cărunt, mic de statură, cu haine scurte și strâmte și o năframă înfășurată pe cap. Când este zugrăvit individual sau în ceata Apostolilor, el ține în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
Însă reprezentarea cea mai comună a lui Zaheu rămâne scena convertirii sale. Astfel, se reprezintă o cetate, cu multă lume, iar în mijloc se află un dud, în care este cățărat Zaheu, care este reprezentat uitându-se la Hristos. Mântuitorul este reprezentat însoțit de Apostoli, îl privește și cu o mână îl binecuvintează, iar în cealaltă mâna ține o hârtie pe care este scris: „Zahee, grabește de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân” (Luca 19, 5).
Mănăstirea „Sfântul Proroc Elisei” din Ierihon se află în apropierea sicomorului în care a urcat Zaheu să-L vadă pe Mântuitorul Hristos (Luca 19, 1-10), mănăstirea este închinată Sfântului Proroc Elisei, deoarece Ierihon era zona principală de activitate a profetului.
Profetul Elisei era de origine din orașul Abel-Mehola din Valea Iordanului, şi a fost chemat din tinerețe de Sfântul Ilie la ucenicie. L-a urmat pe Ilie după ce a sacrificat o pereche de boi, din cele 12 perechi pe care le avea, pentru a hrăni oamenii (III Regi 19, 16,19-21).
Lucrarea lui Elisei prefigurează minunile din lucrarea Mântuitorului Hristos. Încă din cele mai vechi timpuri, profetul Elisei este considerat patronul Ierihonului şi de aceea, astăzi, în apropierea sicomorului lui Zaheu se înalţă Mănăstirea „Sfântul Proroc Elisei”.
Prof. dr. Ioan Dorel TODEA