Sfântul Ştefan, cel care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, devenind primul martir al Bisericii Ortodoxe este sărbătorit de creştini pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. Peste 500.000 de români îşi serbează astăzi onomastica.
Numele Ștefan este de origine grecească – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună”.
Sfântul Ștefan era iudeu de neam, din seminția lui Avraam. Mărindu-se numărul creștinilor după întemeierea Bisericii și crescând numărul cererilor pentru diverse slujiri ale Apostolilor, au fost aleși din cadrul comunității, șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”.
Aceștia aveau menirea să slujească atât în cadrul slujbelor religioase cât și să supravegheze buna orânduială la mesele comune. Primul dintre aceștia a fost Ștefan, iar ceilalți șase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae.
Rolul lor în Biserica primara depășea cu mult rolul pe care îl iau diaconii în zilele noastre. Ei predicau cuvântul Evangheliei, botezau și ajutau la desfășurarea cultului aparținând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.
Sfântul Ştefan cunoștea foarte bine Scriptura și propovăduia cu multă putere pe Hristos.
Ajuns în fața sinedriului, i-a înfruntat pe judecători, iar aceștia au cerut ca Ștefan să fie ucis cu pietre. În acele momente, Sfântul Ștefan a avut o viziune în care l-a văzut pe Hristos „stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a zis: Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.“ (Faptele Apostolilor)
Pentru că exista obiceiul ca cei omorâți cu pietre să nu fie înmormântați în cavoul familiei, se crede că a fost pus în mormântul unui creștin.