Sfântul Andrei, celebrat pe 30 noiembrie, este una dintre cele mai importante sărbători religioase din România, de care se leagă numeroase tradiții și obiceiuri în întreaga țară.
În tradiția populară, Sântandrei, având denumiri precum „Andrelușa”, Indreieu fetelor”, „Indrelușa”, „Indreiu lupilor”, „Indreiu”, face parte din categoria sfinților-moși, asemeni anului „înaintat în vârstă”.
Se spune că în această zi nu se umblă cu nimic ce se deschide, cu foarfeci, că atunci „nu are putere lupu a deștide gura cum n-ai căscat foarficile. N-are putere nici la om, nici la vite, nici la coconi”.
De Sfântul Andrei, casa cu fete de măritat, devenea o adevărată scenă pe care se desfăşurau o serie de practici magice de aflare a ursitului. Fetele frământau o turtă din făină și o sărau tare. Desfăceau focul din vatră în două părți și coceau această turtă între cele două focuri. Fata care voia să-şi viseze ursitul trebuia să mănânce turta fără să mai bea apă până a doua zi.
Dochia Buda din Ungureni îşi aminteşte: „Făceam aşe la Sf. Indreiu: ne dădeam şi nu mâncam. Făceam o turtă sărată şi-o rupeam în vârvu’ capului în două. Şi jumătate o mâncam. O coceam pă lespede. Şi jumătate se punea sub cap. Şi apoi mergeam la tăietori, tăiam lemne şi dădeam aşe cu securea şi unde sărea aşchia, acolo ziceam că ne mărităm. Şi unde bat câinii, acolo te măriţi. Şi api luam aşchia şi bucata de turtă şi o puneam sub pernă, învârtită într-o cămeşă bărbătească. Şi apoi visam orânda care era”.
La Lăpuș, „făceu fetele coc de Sfântu Andrei, să-și vadă orânda. Le trebuia fărină și sare și un pic de apă. Se punea o mână bună de sare peste făină, se punea un pic de apă și se frământa. Cocu iesta se făcea și să cocea pă vatră. Jumătate să mânca și jumătate să punea sub perină. Să făcea așa ca un pupuc mic. Să punea un pic de sare pă fiteu (cuptor), ca să nu să lipească cocu’ când să cocea. Și trebuia să-ți pui cu sufletu ca să-ți găsești orânda. Și visai că îți vine orânda și-ți aduce o cană de apă s-o bei. După ce se cocea, se rupea turta și se mânca jumătate. Și ursita, cela ce ț-a fi drag, venea să-ți aducă apă. Api să adânca între perini bucata rămasă de cocuț. Și fata să culca.
Fata zicea:
– Eu aș vrea să visez pă Ion a lu Tudor.
– Degeaba vrei tu, că îi cum dă Dumnezău.
În sara asta nu-i bine nici să-ți pice jaru’ din sobă.
Dacă ptică jar pă jos și-l scoți afară, să zâce că-ți mănâncă luptii oile, că azi umblă luptii.
Nici cu mătura nu să lucră azi dacă ești fată, c-apoi nu te măriți. Nu-i bine de măturat în sara lu’ Indrei și de dus gozu afară dacă ești fată.
Sau erau care își făceau cocu, nu beau apă și să duceau și să uitau în fântână să-și vadă ursitu.
Api ungi ușile și ferestrele cu ai (usturoi) și faci cruce, să nu să aproptie duhurile necurate de casă. Faci cruce cu ai: În numele Tatălui și a Fiului și a Sf. Duh. Amin. Așă să să ducă strigoii și rău di pă casă, să nu să aproptie”. ( Corina Isabella Csiszar, Obiceiuri din Țara Lăpușului, Editura Ethnologica, 2022).
La mulți ani, tuturor Indreilor și Andreelor!
Sursă: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan” Maramureş
Foto:Ghita Porumb