Schimbarea la faţă a Mântuitorului – moment unic în istoria creştină

6 minute de citit
- Publicitate -

Locurile Sfinte au o încărcătură spirituală aparte, unul dintre acestea fiind Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” de pe Muntele Tabor, acolo unde Apostolii Mântuitorului Hristos i-au văzut acestuia faţa cea adevărată (referințe biblice: Luca 9, 28-36; Matei 17, 1-13; Marcu 9, 2-13.) Sfântul Apostol Petru îl va numi „Muntele cel Sfânt” (Referinta biblica: 2 Petru 1, 18).

Pentru noi românii, biserica ortodoxă aflată pe vârful muntelui, are o importanță specială, aceasta a fost zidită de doi călugări de pe meleagurile noastre, Irinarh Rosetti şi Nectarie Banul, fiind primul lăcaş de cult mai mare pe care românii l-au înălţat în Locurile Sfinte.

Din motive materiale şi din lipsă de ucenici monahi, mănăstirea de pe Tabor a fost închinată Patriarhiei Ortodoxe de la Ierusalim, care o administrează şi astăzi.

În incinta bisericii se află și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Numele originar al icoanei este „Tama”, făgăduință.

În imediata apropiere a bisericii se află trei colibe care simbolizează colibele biblice pe care Petru a vrut să le facă: „Doamne, bine este să fim noi aici! Dacă voieşti, voi face aici trei colibe! Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie!” (Matei 17, 4).

Astăzi, pe muntele Tabor se găsesc două mănăstiri. Una franciscană, zidită la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX pe ruinele unei biserici bizantine din secolele IV-VI și a unei mănăstiri benedictine de la anul 1101.

În partea de nord-est a Muntelui Tabor, mănăstirea ortodoxă a fost zidită între anii 1859 și 1862, cu banii unui boier român devenit călugăr cu numele de Irinarh. Mai multe maici românce viețuiesc astăzi în această mănăstire, care se află sub jurisdicția Patriarhiei grecești a Ierusalimului.

În partea de nord-vest a bisericii se găsește peștera unde după tradiție Avraam s-a întâlnit cu Melchisedec, regele Salemului.

Schimbarea la faţă a Mântuitorului este un moment unic în istoria creştină pentru că niciodată divinitatea nu i s-a descoperit atât de plenar omului.

Sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului datează de la începutul secolului al IV-lea, atunci când Sfânta Împărăteasă Elena a zidit o biserică pe muntele Tabor. În documente, sărbătoarea începe să fie menționată din prima jumătate a secolului al V-lea, iar mai târziu s-a generalizat odată cu hotărârea luată de Papa Calist III.

Pe muntele Tabor, pe când Isus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Dar imediat au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorbă cu Isus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii proroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie.

Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta. În popor, această sărbătoare privită şi ca începutul toamnei.

Schimbarea la Faţă mai este numită şi Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv „Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos”.

Obrejenia sau Probejenia, așa cum este cunoscută în folclorul tradițional, sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului marchează începutul toamnei. De-acum nu mai e voie la scăldat în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu. Nici măcar animalele nu se mai scaldă după această dată.

E momentul din an în care frunzele încep să-şi schimbe culoarea, iarba nu mai creşte, apele se răcesc iar târâtoarele se retrag pentru iernat.
Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe; Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba; E de preferat să nu pleci la drum, căci riști să te rătăcești. Nu munci, căci altfel te poți alege cu mutilări grave ale trupului; Se spune că cine mănâncă struguri înainte de Schimbarea la Față, nesfințiti, o să aibă dureri de burtă. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul.

De asemenea, în această zi este bine să te împaci cu cine ești certat, altfel vei fi mustrat tot anul; Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.

Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este, prin excelenţă, sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur vor fi vindecaţi; Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâtă; Data de 15 august este ultima zi când se culeg plante medicinale bune de leac.

(fotografii de Dorel Todea, din 2019, pelerinaj la Locurile Sfinte)

Prof. Dr. Ioan Dorel TODEA

- Publicitate -
Share this Article
Sari la conținut