Zi de zi descoperim realități absurde din sistemul administrativ, care produc efecte în învățământ.
Azi am descoperit că sala de sport se poate construi nicidecum în proximitatea școlii dintr-o localitate, cum ar fi firesc pentru oricine care are o rațiune bine mobilată. Ghiciți: cred că nici cu gps-ul nu ajungi acolo. Elevii au de mers cca 20 de minute după spusele profesorului pe jos.
Nu voi da nici numele localității, nici a edilului care a inițiat această ,,măreață” lucrare în mijlocul unor câmpuri legate între ele de cele mai noroioase sau, pe înțelesul tuturor, ,,tinoase” ulițe pe care le mai vezi în secolul ăsta.
Scopul nu e să îmi mai fac alți,,prieteni”, dar doresc să trag un serios semnal de alarmă asupra cheltuirii eficiente a fondurilor europene, care sunt bani să sporească calitatea vieții noastre, nu să ne facă exponenții vorbelor românești,, e bine și asa”, ,, no, ce să faci?” sau ,,unde nu-i cap vai de picioare”.
Vă veți întreba ce naiba am căutat acolo. Pur și simplu mi-am dorit să văd o oră de sport, auzind că școala respectivă are sală de sport. Ok, că în interior era mai frig decât afară, că unele neoane stăteau agățate numai de o parte, că sunt total neprotejate de loviturile firești cu mingea și oricând se pot prăbuși peste elevi, săgeneteze un dezastru, astea sunt alte povești.
Fără ca cineva să se supere, trebuie să înțelegem cu toții că vin vremuri noi în care avem datoria de a face bine ceea ce facem: din respect pentru noi înșine, pentru comunitatea căreia aparținem și pentru cei în slujba cărora suntem.
Am rămas cu un gust amar azi. N-aș vrea să fiu nici elev, dar nici profesor într-o astfel de situație.
Natalia FORNVALD
