Motorina a depășit pragul psihologic de 8 lei pe litru, iar benzina se apropie rapid din urmă. Pentru șoferi, pentru firme și pentru fiecare familie din Maramureș și din țară, asta nu e doar o cifră afișată pe panoul unei benzinării. Este un semnal clar, că totul se va scumpi din nou.
Iar loviturile nu se opresc aici. De la 1 ianuarie, urmează o nouă majorare a accizelor, o măsură anunțată sec, fără explicații reale, fără o minimă preocupare pentru efectele în lanț. Transportul va costa mai mult. Alimentele vor sări din nou la preț. Facturile și serviciile vor deveni și ele mai împovărătoare. Și ca un tablou complet al anului 2025, românii se confruntă deja cu prețuri uriașe la energie, inflație cu două cifre, taxe mai mari și investiții publice care avansează cu frâna de mână trasă. Nu e vorba doar despre combustibil. E vorba despre alimentația copiilor, despre drumul până la serviciu, despre lemnele pentru sobă, despre grija aceea care îți apasă pieptul în fiecare seară.
În orașe poate se simte altfel. Dar în sate, în gospodăriile unde oamenii trăiesc dintr-un salariu minim și o pensie modestă, fiecare scumpire răsună ca o ușă trântită în față. România oficială vine cu grafice, explicații, justificări tehnice. România reală vine cu frig în case, cu bonuri care cresc de la o zi la alta, cu sacoșa de la piață tot mai goală
În toată această atmosferă de creșteri continue, autoritățile vorbesc despre “aliniere la standarde europene”, dar uită să observe că veniturile românilor sunt, în continuare, la coada Europei. Când salariile cresc cu câțiva lei, iar cheltuielile cresc cu zeci, decalajul devine un abis.
Pentru milioane de români, toate aceste scumpiri înseamnă o iarnă mai grea, o viață mai scumpă și un trai tot mai nesigur. România reală, cea care își numără banii de la o lună la alta, care încălzește o casă mare cu un salariu mic, care își face calcule la fiecare drum până la oraș, simte aceste scumpiri în fiecare zi.
Undeva în România reală, în Maramureșul nostru, un om care pleacă dimineața la muncă își face calculul în gând: „Oare îmi ajunge salariul până la sfârșitul lunii?”
Dan Cristian COARDĂ