Sânzienele, celebrate pe 24 iunie, reprezintă o sărbătoare cu rădăcini precreștine, asociată cu fertilitatea, dragostea, prosperitatea și sănătatea. Ritualurile specifice zonei Maramureșului includ culegerea florilor de sânziană, împletirea coronițelor, rostirea descântecelor și organizarea dansurilor în aer liber. În Borșa și Rogoz, tradițiile sunt păstrate cu sfințenie de către comunități care le transmit din generație în generație.
Prin acest demers, Centrul Culturii Tradiționale Maramureş își propune nu doar să documenteze, ci și să inspire tinerii să redescopere valorile autentice ale folclorului românesc.
„În supre-Sânziene (în ziua anterioară, 23 iunie), se culeg flori de sânziene albe, deoarece e bine să le ții în mână, căci te feresc de rele. În medicina vegetală magică, ceaiul de sânziene albe tratează orice afecțiune, bolnavii trebuind doar să se gândească la boala respectivă.
Sânzienele culese se pun la porţi, în şatră, deasupra uşii de la intrarea în locuință, la icoanele din casă, în vaze etc. Se spune că aşa e bine, că te apără de rele, de foc. Fetele confecționau cununi de sânziene albe, pe care, în seara de Sânziene, le purtau pe cap, după care le aruncau pe casă, după miezul nopții. Dacă se opreau, însemna că se măritau în anul respectiv. Cununa se punea pe un cui, în casă sau șatră, iar la vreme mare, se puneau pe foc flori din aceasta.
Cel mai cunoscut obicei practicat în seara de Sânziene, după asfințitul soarelui, este învârtitului făcliilor. Este un mijloc de îmbunare a Sânzienelor și de alungare a zânele rele, a duhurilor necurate (a spiritelor rele), a strigoilor etc., adică a tot ce este rău.
Feciorii și fetele mergeau în grupuri să învârtă făclii și să aprindă focuri. Focul făcliilor atrage norocul la măritat și la însurat. Fetele se îndemnau:
Hai, Marie, la faclie,
C-a zâňi șî Vasalie,
Vasalie sau Ilie,
Să ťe dai pisťe faclie”.
(Ștefan Andreica, „Sărbătoarea Sânzienelor în Vișeu de Sus”, Memoria Ethnologica Nr. 86-87)
Sărbătoarea populară a Sânzienelor, este închinată celebrării nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, care însă păstrează numeroase elemente precreștine și este însoțiță de diferite acte magice, legate mai ales de magia premaritală.
„Sânzienele, aceste plante galbene cu încărcătură magică, care înfloresc în perioada solstițiului de vară, reprezintă un substitut al Sânzienelor, considerate zâne bune. Se fac cununi de flori albe şi galbene din sânziene care se agaţă la porţi ori deasupra uşii pentru a feri casa de boli, farmece sau duhuri rele. Se mulgea laptele de la vacă prin cununa de flori din sânziene. Mergeau fetele să culeagă flori de sânziene şi care fată are mai multe flori, apoi aceie se mărită. Cununa se păstra şi prin august când mergeau la secerat, puneau cununa ceie pe cap. Şi făceau şi cunună de seceră. Care fată era mai harnică aceie îşi punea cununa. Cununa se aruncă peste casă, cu cât ajungea mai sus cununa, cu atât era hambaru’ mai înalt şi mai plin de grâne. Florile de sânziene le puneau în casă înt-o cantă, ori după grindă, după oglindă, să poarte noroc. „Culejéu fetele sânziene și făcéu struț și-l punea în clop la feciori să le fie dragi. Ca să fie vitele vlăstoasă, coconii le mânau la câmp cu sânziene-n mână.” (Corina Isabella Csiszár, „Obiceiuri din Țara Lăpușului”)
Sursa: Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș