În tendința părinților de a descoperi – sau de a crea (dacă se poate adăuga un astfel de verb substantivului următor) talente, apare invariabil, printre jucării, un instrument muzical din gama celor cu coarde – vioară sau chitară. Copiii descoperă, de mici, cutia de rezonanță a acestor instrumente, care prezintă o mare doză de mister și o fascinație aparte. Curiozitatea copiilor rezonează cu aceste instrumente și, în măsura în care le este stimulată, sau au înclinație pentru acest tip de instrument, continuă să se îmbine, într-un mod armonios sau prietenesc, o legătură între copil și vioară sau chitară. Cutia de rezonanță a instrumentului muzical înmagazinează latent stări de spirit, trăiri, provocări sau energie. Felul în care copilul crește și stăpânește coardele sau scoate din latența cutiei de rezonanță sunetele dorite, rezonând cu instrumentul, îi poate marca, pe viitor, chiar și traseul existenței. A rezona cu un instrument, a stabili un raport sau o legătură sufletească cu acesta înseamnă a îi descoperi potențialul, misterul, fascinația.
Cu diferite ocazii, atunci când avem nevoie de a ne verifica funcționarea diferitelor organe, recurgem la rezonanța magnetică, o tehnică non-invazivă cu ajutorul căreia organe interne sau sisteme din corpul uman pot fi analizate, iar medicina modernă face din acest lucru o manieră de lucru obișnuită. Felul în care noi reușim să rezonăm cu corpul nostru, cu diferite organe interne, în armonie sau tensiune, ne afectează din plin sănătatea. Organele noastre rezonează cu astrele, după legi pe care nu le vom înțelege niciodată, iar schimbările de vreme sau mișcările unor corpuri cerești au o influență puternică asupra întregului nostru corp. Rezonanța magnetică a Pământului are exact frecvența inimii și a undelor cerebrale. Schumann a descoperit-o și a demonstrat că toate ființele vertebrate, la fel ca și creierul uman, vibrează la frecvența pământului, considerată ca o memorie biologică. Această memorie menține echilibrul vieții, dereglarea de la frecvența emisă fiind sursă de boală și de dizarmonie. Sănătatea noastră depinde în foarte mare măsură de capacitatea de a rezona – și de a ne acorda – la această vibrație. Dacă timp de mii de ani, frecvența Pământului a fost de 7,83 Hz, sfârșitul mileniului pe care l-am încheiat nu de mult timp a demonstrat că această frecvență s-a accelerat gradat, ajungând la 13,13 Hz, ceea ce înseamnă că bătăile inimii Pământului aproape că s-au dublat. Efectul creșterii frecvenței Pământului se traduce prin impactul puternic pe care îl are asupra stărilor noastre fizice, psihice, emoționale sau mentale. Se chiar vehiculează faptul că schimbarea polilor magnetici va avea loc în curând, tot ca o consecință a creșterii frecvenței Pământului. În termeni non-academici, ceea ce vedem tot mai des – și apreciem – ca fiind cu susul în jos face parte din paleta complexă de fenomene care prevestesc o etapă următoare din evoluția conștiinței, etapa cuantică.
Cu unii oameni rezonăm de la început, pentru că avem frecvențe similare – sau apropiate. Fără să ne putem explica altfel fenomenul, lângă unii oameni ne face plăcere să stăm, iar lângă alții timpul petrecut e un chin. Rezonanța sufletească este o consecință a frecvenței pe care o emite fiecare om în parte, pentru că oamenii sunt cea mai complexă formă de energie. Energiile se pot aduna – și pot crește – sau se pot anula, iar în acest caz se produc mișcări incontrolabile, care destabilizează armonia și bunul mers al lumii. Rânduiala. Rezonanța.
Dacă nu putem rezona cu toți cei din jur, neputând să ne iubim dușmanul, după cum ar trebui, măcar putem să fim rezonabili cu el. Iar aici cuvântul are accepțiunile lui clare, de cuminți sau cumpătați. Să fim cu minți deschise și spre celălalt, să nu fim pătați de prejudecăți. Pentru că, dacă mergem la originea cuvântului rezonabil (din francezul raison – dreptate), fiecare om are dreptate în felul lui, iar noi avem datoria morală de a rezona – sau de a ne comporta rezonabil – chiar și cu cei cu care nu suntem pe aceași lungime de undă.
Mihai PĂTRAȘCU