Preasfințitul Părinte Iustin a vorbit, în această seară, la Catedrala „Sfânta Treime” din Baia Mare, despre valoarea istorică, culturală și spirituală a colindei „La mijlocu’ cerului”, interpretată la finalul concertului de colinde de Ansamblul Folcloric Național „Transilvania”.
PS Iustin a făcut referire la originea colindei, amintind o mărturie publică a artistului Ștefan Hrușcă, oferită în cadrul unui concert susținut la Sibiu care povestea cu lacrimi în ochi că „La mijlocu’ cerului” a fost culeasă de la comunitățile de români maramureșeni din dreapta Tisei şi că această colindă este una „codificată”, fiind creată într-un context istoric în care manifestările religioase erau interzise. În perioada în care teritoriile din dreapta Tisei se aflau sub stăpânire sovietică, înainte de anii 1990, colindatul cu texte religioase și referințe creștine nu era permis. În aceste condiții, românii au recurs la un limbaj simbolic pentru a transmite mesajul credinței și al identității naționale.
PS Iustin a explicat că expresii precum „să duci două rândunele împletindu-și luminele, lumini galbeni ca de ceară, să se vadă peste țară” nu sunt simple imagini lirice, ci un mesaj tainic adresat fraților de peste Tisa, „dincoace, în România”. Era, de fapt, un strigăt mut către românii liberi, un semn că dincolo de graniță credința și dorul de neam continuau să ardă. Prin această formă discretă de exprimare, comunitățile românești își afirmau apartenența spirituală și legătura cu frații de același neam, în pofida restricțiilor impuse de regimul sovietic.
Ștefan Hrușcă a înțeles semnificația profundă a colindei și a contribuit decisiv la popularizarea ei, printr-o interpretare care a pus în valoare atât mesajul ascuns, cât și frumusețea artistică a creației populare.
Momentul a fost unul de profundă emoție, iar colinda „La mijlocu’ cerului” s-a transformat, prin cuvintele PS Iustin, într-o lecție de istorie vie, credință și solidaritate românească, primită cu liniște și recunoștință de toți cei prezenți.