În 27 iulie 2025, prof. univ. dr. ing DOREL CHERECHEȘ ar fi împlinit 77 de ani.
Nu putem face urări, căci ești la o poveste de suflet, cu îngerii, pe o prispă celestă… Cum nu credem că ai plecat, nu vrem a scrie la blestematul timp trecut al verbului!
Și nici adio nu-ți putem zice. Mai degrabă, pe curând…
“Port în suflet amintirea lui cu mândrie și iubire. Las această iubire să mă inspire și să mă înalțe în tot ceea ce fac. Sunt convins că el veghează asupra mea și mă susține în fiecare pas.
27 iulie este ziua care a fost mulți ani una dintre cele mai fericite pentru mine și pentru mama mea, Dr. Viorica Cherecheș . Ziua în care îl aniversăm pe tatăl meu, regretatul prof. univ. dr. ing. Dorel Cherecheș. De 22 de ani această zi este extrem de dificilă pentru noi, deoarece omul pe care îl iubim și astăzi enorm, ne veghează de sus, din ceruri. Pentru toate acestea și nu numai, alături de mama mea, de toți cei care l-au cunoscut și l-au respectat, ne aducem aminte de el negreșit, zi de zi, an de an.” , a declarat Cătălin Cherecheș.
Într-o zi, mai demult, un OM de excepție, un PROFESIONIST desăvârșit, un PRIETEN deosebit, îmi vorbea la înaltele cote ale superlativului despre competenta, ca virtute. Si-mi spunea ca Gustave Le Bonne a lăsat scris: „Competența fără autoritate este la fel de neputincioasă ca și autoritatea fără competență.” Am învățat de la personalitatea pe care o evocai că profesionalismul se definește prin seriozitate si respect, prin prisma faptelor făcute bine și cu pasiune. Că profesionalismul este exercitarea conștiinței profesionale.
Profesionalism, de asemenea, înseamnă să împlinești până la cele mai mici detalii prescripțiile unei profesii. Iar performanța înseamnă pregătire și iar pregătire, o luptă a ideilor și a convingerilor. Înseamnă cercetare și iarăși cercetare, pasiune și timp risipit, talent și personalitate, ardere și carismă. Înseamnă să știi cum să faci, când să faci, ce sa faci și, mai cu seamă, să faci! Este fermitatea calității!
Mulți oameni intră și ies din viețile noastre, dar numai prietenii lasă urme în inimi.
OMUL căruia îi scriem aceste rânduri, regretatul prof.univ.dr.ing. DOREL CHERECHEȘ, este acum un nume care circulă prin atâtea inimi, încât putem spune că circulă singur. Aceasta este „povara celebrității” lui. Verbul se conjugă la timpul trecut! Pasărea fatalității inexorabile a morții s-a răzbunat, iarăși s-a răzbunat, ducîndu-l departe, în lumi de negură, de unde putința de întoarcere nu e… Lăsându-ne mai triști, mai singuri…
Un fiu al Maramureșului care a visat, a învățat și a slujit cu credință pădurea și oamenii ei.
Născut în anul 1948, într-o familie modestă din Ferneziu, Dorel a fost crescut în respect pentru natură și pentru efortul onest. Tatăl său, muncitor la Uzina 1 Mai, și unchiul – inginer silvic – i-au fost modele care i-au hrănit devreme dorința de a se dedica pădurii. A absolvit Liceul nr. 2 din Baia Mare, apoi cursurile de învățământ forestier din Sighetu Marmației, iar în 1968 a fost admis la Facultatea de Silvicultură din Brașov.
S-a remarcat rapid ca student de excepție, cu rezultate academice excelente și cu o implicare activă în cercetarea științifică. A participat la sesiuni naționale și internaționale, iar în anul 1971, lucrarea sa despre educația forestieră i-a adus Premiul I la un concurs internațional organizat de UNESCO la Stockholm, unde a reprezentat România alături de alți 59 de tineri din întreaga lume.
Dorel Cherecheș a fost nu doar un silvicultor în devenire, ci și un spirit activ al comunității studențești, membru în Senatul Universității, delegat la conferințe naționale ale studenților și tineretului. A crezut că un profesionist adevărat trebuie să aibă și un simț al răspunderii sociale și morale.
Însă, dincolo de toate realizările, dorința lui cea mai sinceră a rămas întotdeauna aceeași:
„Sper să ajung pe plaiurile natale, băimărene, unde să aplic cunoștințele dobândite și să contribui la bunăstarea locului care m-a format.”
A iubit Maramureșul nu din distanță, ci cu dor și cu intenția fermă de a se întoarce, de a pune umărul acolo unde i-a fost leagănul copilăriei.
Gândurile noastre se îndreaptă către familia îndurerată, către cei care l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au iubit.
Dorel! Pădurile din Maramureș îți păstrează numele în șoapta lor.
Noi te pomenim cu respect și recunoștință si nu te uitam!