În acest stadiu al cercetărilor, în Depresiunea Maramureș, se cunosc aproximativ 50 de situri atribuite cronologic Bronzului Târziu. Am ales să prezint cele 8 puncte cu vestigii ce provin din așezări din Epoca Bronzului, de pe raza Sighetului, iar cele din localitățile învecinate acestuia, a se vedea foto 1, cu altă ocazie:
- Cearda-Țărmuri – așezare aflată la confluența Văii Hotarului cu Tisa; pe malul stâng al Tisei, foarte aproape de DN 19, la cca. 4 km nord-vest de centrul localității, T. Ivanciuc a descoperit fragmente ceramice, în marea lor majoritate fragmente de oale, cu un decor incizat sau în relief. În primăvara anului 2005, acest punct a fost investigat la suprafață de către C. Kacsó, T. Ivanciuc, R. Cardoș, D. Ghiman, D. Pop și Z. Șomcutean. Pe baza acestor vestigii, așezarea a fost atribuită purtătorilor culturii Suciu de Sus, faza a II-a.
- Cireghi I – pe terasa a doua a Tisei, pe teritoriul fostului sat Cămara, în urma sondajului arheologic din 2005, a fost recoltat material ceramic ornamentat cu motive incizate, striuri și motive în relief, câteva obiecte de piatră, precum și oase de animale. S-au semnalat și două fragmente ceramice de culoare neagră lucioasă, în exterior, roșie în interior, aparținând, probabil, unei etape mai recente de locuire.
- Str. Avram Iancu – cu ocazia săpării fundației blocului-turn din cartierul Cuza Vodă (1971), la adâncimea de 0,75 m, au fost surprinse fragmente ceramice decorate cu striuri, aparținând cu siguranță culturii Suciu de Sus.
- Biserica Reformată – cu ocazia cercetărilor arheologice, au fost descoperite și cîteva fragmente ceramice din Epoca Bronzului, ce par să provină dintr-o așezare Suciu de Sus.
- Cireghi II – la 1,5 km est de punctul Cireghi I, în 1996, T. Ivanciuc a identificat pe terasa stângă a Tisei, în cadrul unei cercetări de suprafață, urmele unei așezări atribuite Epocii Bronzului.
- Dealul Cetății II – în extremitatea nordică a Solovanului, foarte aproape de Izvorul Cetății, în cadrul unui mic sondaj efectuat în anul 1980 de către Gh. Todinca, au fost descoperite fragmente ceramice de culoare cenușie, negricioasă, cafenie sau gălbui roșiatică, decorate cu crestături pe și sub margine, linii incizate duble, hașuri incizate sau striuri însoțite de motive în relief, aparținând cu certitudine culturii Suciu de Sus (foto 2).
- Teplița-Poligon – în urma unui sondaj (1988), au fost recoltate bucăți mari de vatră fățuită, numeroase fragmente ceramice atipice, unele ornamentate cu striuri; cele câteva canelate și partea inferioară a unui vas de culoare neagră, în exterior, și roșie, în interior, par să indice apartenența stațiunii la Bronzul Târziu.
- Dealul Cetății I – despre această așezare din epoca Bronzului Târziu și încadrată cronologic culturii Gáva, am scris pe larg în articolul precedent. Iar despre piesele de aur, într-un viitor articol.
Încă din anul 1990, arheologul Carol Kacsó, într-un studiu dedicat celor patru etape de dezvoltare a Bronzului Târziu (care evoluează, în linii mari, de la 1450 î. Hr. până la 950-900 î. Hr.), surprinde, în nord-vestul României, nașterea culturii Gáva drept rezultatul unui proces de sinteză culturală. Astfel, așa-numitul „orizont prescitic”, respectiv secolul al VIII-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea î. Hr., nu ar mai aparține Epocii Bronzului.
În Depresiunea Maramureșului, până la ora actuală, nu au fost identificate așezări din Bronzul timpuriu, prima așezare certă aparținând Epocii Bronzului, atribuită culturii Suciu de Sus, fiind încadrată în Bronzul mijlociu. Cu siguranță, cercetările viitoare vor edifica sau infirma, schimburile (conviețuirea?) dintre comunitățile Suciu de Sus II, Lăpuș II cu cele Gáva, interdependența, contemporaneitatea unora dintre ele etc. sau vor dezvălui o parte din procesul de trecere la prima vârstă a fierului. Suficiente motive pentru reluarea cercetărilor sistematice de pe Solovan – Dealul Cetății. Și nu numai. Și da, n-am uitat de castrul roman de la Coștiui. Într-un articol viitor.
prof. Marius VOINAGHI
Bibliografie:
Ivanciuc, 2005 – Ivanciuc T., 2005, Descoperiri arheologice inedite în Țara Maramureșului, Acta Musei Maramorosiensis, III, 2005, 277 – 284.
Ivanciuc, 2017 – Ivanciuc T., 2017 – Completări la Repertoriul Arheologic al județului Maramureș, Marmația, 14,Baia Mare, 15-30.
Kacsó, 1990 – Kacsó C., 1990 – Bronzul târziu în nord-vestul României, Sympozia Thracologica, 58, 1990, Satu Mare-Carei, 42-29.
Kacsó, 1992 – Kacsó C., 1992 – Comori preistorice din Țara Maramureșului, expoziție în Muzeul Maramureșean din Sighetu Marmației, 5-47.
Kacsó, 1999, – Kacsó C., 1999 – Date noi cu privire la preistoria Maramureșului, Angustia, 4, 55-70.
Kacsó, 2003 – Kacsó C., 2003 – Noi descoperiri Suciu de Sus și Lăpuș în nordul Transilvaniei, Marmația 7/1, Baia Mare, 2003, 105 – 181.
Kacsó, 2009 – Kacsó C., 2009 – Descoperirile din epoca bronzului de la Sarasău, Marmația, 9/1, Baia Mare, 2009, 59-99.
Kacsó, 2011a – Kacsó C., 2011, – Așezări din epoca bronzului în Depresiunea Maramureșului, Studii și Comunicări, XVII/1, Satu Mare, 2011, 71-78.
Kacsó, 2011b – Kacsó C., 2011 – Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol.I, BiblMarmația, 3, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2011, 628p.
Kacsó, 2011c – Kacsó C., 2011 – Contribuții la cunoașterea ceramicii Suciu de Sus. Descoperirile din Depresiunea Maramureșului, Revista Bistriței, XXV/2011, 103-129.
Kacsó, 2016 – Kacsó C., 2016 – Descoperiri din epoca bronzului de la Sighetu Marmației, Angvstia,20, Editura ANGVSTIA, Sf. Gheorghe, 2016, 81 – 149.
Pop, 2009 – Pop D., Comments on the State of Research of Suciu de Sus culture and Lăpuș gropup, Marmația, 9/1, Baia Mare, 2009, 101 – 145.