„Sfânta Maria Mică” este prima sărbătoare din cursul anului bisericesc, început de la 1 septembrie. Este cea mai mare sărbătoare a toamnei și se sărbătorește în fiecare an pe data de 8 septembrie.
Nașterea Sfintei Fecioare este datată între anii 19 și 22 î. Hr., fiind rodul rugăciunii Sfinților, Drepților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, care au făgăduit lui Dumnezeu că, dacă vor avea un copil, îl vor închină Lui. Naşterea Maicii Domnului este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care a început mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc. Prin puritatea vieţii ei, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară s-a făcut vrednică de a fi cea din care să Se nască Fiul lui Dumnezeu.
O tradiție, despre care vorbește în secolul al II-lea Evanghelia apocrifă a lui Iacob, situează în apropierea Templului de lângă scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, casa părinților Fecioarei Maria, deci locul în care s-a născut Maica Domnului. Cu toate acestea, nu se știe cu exactitate unde s-a născut Maica Domnului.
Astfel, o altă tradiție locală spune ca Ioachim și Ana erau originari de la Seforis, un sat situat la aproximativ 6 kilometri departare de Nazaret. Scrierile apocrife oferă multe amănunte despre originea și copilăria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă în acest sens, o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creștină din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140. Deși nu este considerată o scriere canonică, informațiile oferite pot fi considerate veridice.
„Biserica Sfânta Ana”, din Ierusalim, se află zidită pe locul unde s-a aflat casa Drepților Părinți Ioachim și Ana, adică pe locul unde s-a născut Maica Domnului. Aceasta biserică se află foarte aproape de Poarta Sfântului Ștefan, numită și „Poarta Leilor”, în partea nordică a muntelui sfânt. In cripta subterană a bisericii sunt mai multe peșteri vechi. Inițial, aici s-a aflat o peșteră care, potrivit tradiției creștine locale, a fost folosită drept loc de naștere pentru Fecioara Maria. Peștera din mijloc este închinată copilei Maria.
La vârsta de trei ani, Ioachim si Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la Templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredintând-o preotului Zaharia. În următorii șapte ani, Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, pâna la moartea lor. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani.
Numele de Maria îşi are rădăcinile în limba ebraică, unde Miriam înseamnă Doamnă, împărăteasă, cea aleasă, cea frumoasă. Pe 9 septembrie, are loc pomenirea Drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, cei care i-au dat viaţă Maicii Domnului.
Potrivit tradiției și scrierilor apocrife (Iacov, Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Maxim Mărturisitorul și mulți alții), locul nașterii Sfintei Fecioare Maria este desemnat fie la Nazareth, fie la Seforis – o mică localitate de lângă Nazareth (astăzi parte a orașului), fie la Ierusalim.
Cea mai credibilă se pare teoria potrivit căreia locul nașterii Mariei a fost la Nazareth, familia ei mutându-se la Ierusalim, atunci când, potrivit acelorași scrieri, la împlinirea vârstei de trei ani, Maria a fost închinată Domnului în Templul de la Ierusalim, spre împlinirea făgăduinței făcute de părinții săi la naștere. Este de crezut astfel, că părinții săi au dorit să fie cât mai aproape de mult dorita lor fiică, schimbându-și domiciliul de la Nazareth la Ierusalim, unde puteau s-o întâlnească zilnic între zidurile Templului.
În favoarea acestei ipoteze pare să vină și istoria „Santei Casa di Loreto” din Italia, considerată a fi adevărata casă în care s-a născut Fecioara Maria. Istoria acestui sanctuar monumental care pretinde că adăpostește trei pereți din casa de la Nazareth în care s-a născut Fecioara Maria, este veche de aproape 800 ani. Casa a fost mutată, în sec.al XII-lea, din Nazaret, tocmai în Italia! „Santa Casa di Loreto” rămâne o enigmă. Zidurile sale din piatră rezistă vremurilor, deşi nu au fundaţie! Guvernatorul local (din Italia) a trimis la Nazaret 16 dintre cei mai respectaţi cetăţeni pentru a investiga fenomenul, iar aceştia au descoperit o fundaţie care corespundea exact Sfintei Case din Loreto. Fundaţia era chiar lângă peştera în care trăise Sfânta Familie. Mai mult, au descoperit că materialele din care este construită Casa provin din Nazaret, iar peste ani şi ani, concluziile lor aveau să fie confirmate şi de alte cercetări. Analize efectuate la Roma au demonstrat că mortarul folosit la construirea Casei din Loreto provine din vechiul Nazaret. Aceleaşi au fost concluziile unui studiu realizat la Universitatea Sapienza în 1857, la cererea Cardinalului Domenico Bartolini.
În cultura populară, în funcție de zonă, există mai multe superstiţii legate de această zi, „Sfânta Maria Mică”. Se spune că nu e voie să se aprindă focul în casă în preajma acestei sărbători, oricât ar fi de frig, fiindcă aduce ghinion şi boală. În această zi, femeile care nu pot avea copii trebuie să se roage pentru dezlegarea pântecelor şi se spune că vor primi pruncul dorit. Şi pentru că Fecioara Maria este protectoarea tuturor mamelor, femeile însărcinate se pot ruga pentru o naştere uşoară şi un copil sănătos; Femeile trebuie să împartă struguri și prune, pentru ca morții să primească din roadele toamnei.
Se mai spune că în fiecare casă trebuie să fie câte o candelă aprinsă pentru alungarea spiritelor rele şi pentru preamărirea Naşterii Fecioarei Maria. De Sfânta Maria Mică, bărbaţii nu au voie să meşterească sau să facă treabă prin gospodărie, iar femeile nu au voie să coasă şi să spele rufe pentru a nu atrage răul asupra lor şi a familiilor lor.
De la 8 septembrie, păsările călătoare pleacă spre tarile calde, iar gâzele și reptilele intră în pământ.
De asemenea, în cultura populară se mai spune că aceia care nu şi-au adunat plante medicinale nu trebuie să mai facă acest lucru pentru că acestea îşi pierd puterea tămăduitoare dacă sunt culese după Sfânta Maria Mică.
Maramureşenii cred că toamna va fi urâtă şi cu precipitaţii dacă plouă pe 8 septembrie. Iar dacă înfloresc merii şi perii, înseamnă că toamna va fi plăcută, iar recoltele se vor culege uşor. Semnele din această zi îi ajută pe oameni să facă prognoze despre următorul an agricol.
Născătoarea de Dumnezeu, este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântătoare pentru vindecarea bolilor.
Pe 8 septembrie spunem „La mulți ani” celor care poartă numele Maria, Marian sau alte derivate!
Prof. dr. Ioan Dorel TODEA
