Păstorii au fost primii martori ai venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu, vizita lor la staul precedând sosirea magilor. Ei au fost supranumiţi „primii evanghelişti ai erei creştine”, deoarece „au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil” (Luca 2:17).
Păstorii au şi o valoare simbolică în cadrul istoriei biblice. Prezenţa lor aminteşte de regele David, care a fost păstor înainte de încoronare şi care marchează un punct de referinţă în linia genealogică a lui Mesia (Matei 1:1-17), Iisus fiind numit şi „Fiul lui David”. Păstorul lumii – Christos – Se naşte în preajma păstorilor pentru a-şi împlini menirea şi pentru a fi confirmat ca Rege al lumii.
Mănăstirea ortodoxă a Păstorilor se află pe locul unde a fost descoperită o peșteră foarte veche. Podeaua peșterii păstrează fragmente foarte vechi de mozaic, acestea datând din secolul al IV-lea. Potrivit tradiției locului, în această peșteră erau adăpostiți păstorii, cand îngerul Domnului le-a apărut spre a le vesti Nașterea. Folosită inițial drept loc de adăpost, în cele din urmă peștera a ajuns să fie folosită drept mormânt pentru trei păstori din zonă.
În pelerinajul ei prin Țara Sfântă (325-326), Împărăteasa Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, oprindu-se și în acest loc, a rânduit să se construiască aici un Sfânt Altar. Potrivit cercetărilor arheologice efectuate în acest loc, Altarul din peșteră datează cu adevărat încă din perioada bizantină (secolul IV). În această peșteră a fost construit un paraclis închinat Maicii Domnului, cu zi de prăznuire pe 26 decembrie. Peretii peșterii sunt îmbrăcați cu multe icoane ortodoxe vechi.
În secolele următoare, deasupra peșterii s-a zidit o biserică, undeva prin secolul al V-lea, apoi o măreață basilică creștină, în secolul al VI-lea. În anul 1972, călugării greci vor construi pe acest loc o nouă biserică numită „Keniset er-Raawat”, adică „Biserica Păstorilor” zidită imediat lângă peștera subterană.
Dr. Dorel Ioan TODEA
